https://crimethinc.com/feed/roCrimethInc. : RO CrimethInc. ex-Workers’ Collective: Tvůj lístek ke změně světahttps://cs.crimethinc.com/assets/icons/icon-600x600-29557d753a75cfd06b42bb2f162a925bb02e0cc3d92c61bed42718abba58775f.pnghttps://cs.crimethinc.com/assets/icons/favicon-efac4460fc49353986831b21650af3dce27f87fa1fa8636d3ea0e858382ae449.icoCrimethInc. Ex-Workers Collectivehelp@crimethinc.comhttps://crimethinc.com/2024/02/26/conducatorii-nostrii-au-decis-ca-asa-ceva-este-normal-despre-actiunea-lui-aaron-bushnell-in-solidaritate-cu-palestina2024-02-26T09:05:40Z2024-03-14T17:26:04Z“Conducătorii noștrii au decis că așa ceva este normal” : Despre acțiunea lui Aaron Bushnell în solidaritate cu PalestinaÎn 25 februarie, am primit un email de la o persoană care s-a semnat cu numele de Aaron Bushnell. Mesajul anunța un act de protest față de genocidul asupra poporului palestinian.
<figure><img class="u-photo" alt="" src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2024/02/25/header.jpg" /></figure>
<p>Duminică, 25 februarie, am primit un e-mail de la o persoană care s-a semnat<sup id="fnref:1" role="doc-noteref"><a href="#fn:1" class="footnote" rel="footnote">1</a></sup> cu numele de Aaron Bushnell.</p>
<p>Iată ce spunea în mesaj.</p>
<blockquote>
<p>Astăzi am de gând să mă angajez într-o acțiune extremă de protest împotriva genocidului asupra poporului palestinian. Link-urile de mai jos vă vor trimite la un flux live și la o filmare a evenimentului, care vor fi foarte tulburătoare. Vă rog să vă asigurați că această filmare este păstrată și că va fi prezentată publicului.</p>
</blockquote>
<p>Am mers la contul de Twitch. Numele de utilizator care apărea era „LillyAnarKitty”, iar poza de profil era un „A” încercuit, simbolul universal al anarhismului, mișcarea împotriva tuturor formelor de dominație și asuprire.</p>
<p>La începutul filmării, Aaron se prezintă. „Numele meu este Aaron Bushnell. Sunt în serviciu militar activ în Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii și nu mai vreau să fiu complice la genocid. Voi comite un act extrem de protest, care, comparativ cu ororile trăite de oamenii din Palestina, este inofensiv. Conducătorii noștrii au decis că așa ceva este normal.”</p>
<p>Filmarea îl arată pe Aaron, care continuă să filmeze, în timp ce se îndreaptă către intrarea ambasadei Israelului din Washington, DC, după care își lasă jos telefonul, se stropește cu un lichid inflamabil, iar apoi își dă foc strigând „libertate pentru Palestina” de mai multe ori în timp ce arde. După ce cade la pământ, polițiștii care priviseră toată scena, intră în cadru. Unul are un extinctor, celălalt, un pistol.<sup id="fnref:2" role="doc-noteref"><a href="#fn:2" class="footnote" rel="footnote">2</a></sup> Agentul ține pistolul îndreptat către Aaron timp de treizeci de secunde în timp ce acesta rămâne întins pe pământ, în flăcări.</p>
<p>Ulterior, poliția <a href="https://abcnews.go.com/US/man-critical-condition-after-setting-fire-israeli-embassy/story?id=107531773">a anunțat</a> că trimisese un echipaj de neutralizare a explozivilor, deși acolo nu se aflau dispozitive explozibile.</p>
<p>Între timp, am reușit să confirmăm identitatea lui Aaron Bushnell. A servit în Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii timp de aproape patru ani. Un membru al familiei ni l-a descris pe Aaron drept „o forță a bucuriei în comunitatea noastră”. O <a href="https://www.instagram.com/p/C3ymE1RO2FO/">postare online</a> l-a descris ca fiind „o persoană incredibil de blândă, bună și plină de compasiune, care încerca din toate puterile să îi ajute pe cei din jur. Era glumeț, stârnește râsete peste tot și nu ar face rău nici unei muște. A fost un anarhist din principiu, care își manifesta convingerile în tot ceea ce făcea.”</p>
<p>Prietenii lui Aaron ne-au spus că acesta a murit în urma arsurilor pe care le-a suferit.</p>
<p>Toată după-masa, în timp ce restul jurnaliștilor raportau știrea, noi am discutat despre cum ar trebui să vorbim despre această faptă. Unele subiecte sunt mult prea complexe ca să poată fi abordate într-o postare repezită pe rețelele sociale.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2024/02/25/1.jpg" />
</figure>
<hr />
<p>Amploarea tragediilor care se petrec în Gaza este sfâșietoare. <a href="https://crimethinc.com/2024/02/13/human-rights-discourse-has-failed-to-stop-the-genocide-in-gaza-an-anarchist-from-jaffa-on-the-necessity-of-anti-colonial-strategies-for-liberation">Depășește</a> orice dimensiune pe care o putem cuprinde din punctul de vedere al Statelor Unite. Peste 30.000 de palestinieni au fost uciși, inclusiv 12.000 care erau copii. Mai mult de jumătate din locuințele din Gaza au fost distruse, împreună cu majoritatea spitalelor. Marea majoritate a oamenilor din zonă trăiesc ca refugiați și au foarte puțin acces la apă, mâncare sau adăpost.</p>
<p>Armata israeliană plănuiește acum o invazie terestră în Rafah, care va adăuga șa acest bilanț un număr imens de victime. Nu este exagerat să spunem că suntem martorii unui genocid intenționat. Toate informațiile disponibile sugerează că armata israeliană vă continua să ucidă palestinienii cu miile, până când va fi obligată să se oprească. Cu cât continuă mai mult vărsarea de sânge, cu atât mai mulți oameni vor muri, iar alte guverne și organizații vor imita precedentele create de statul israelian.</p>
<p>Guvernul Statelor Unite poartă responsabilitate egală în această tragedie, deoarece a înarmat și a finanțat Israelul și i-a oferit impunitate în sfera relațiilor internaționale. În Israel, autoritățile au suprimat în mod eficient orice mișcare de protest în solidaritate cu Gaza. Dacă protestele ar putea crea presiune pentru ca genocidul să înceteze, depinde de locuitorii Statelor Unite să își dea seama cum să realizeze acest lucru.</p>
<p>Dar de ce va fi nevoie? Mii de oamenii din toată țara s-au angajat în acțiuni curajoase de protest și tot nu au reușit să oprească asaltul Israelului.</p>
<p>Aaron Bushnell a fost unul dintre cei care au empatizat cu palestinienii care suferă și mor în Gaza. Unul dintre cei bântuiți de întrebarea: „care este datoria noastră atunci când suntem confruntați cu o așa tragedie?”. În acest sens, a oferit un exemplu. Îi onorăm dorința de a nu asista în mod pasiv în fața atrocității.</p>
<p>Moartea unei singure persoane în SUA nu ar trebui să fie considerată mai tragică sau mai demnă de atenție decât moartea unui singur palestinian. Cu toate acestea, mai sunt multe lucruri de spus despre decizia sa.</p>
<hr />
<p>Aaron a fost a doua persoană care s-a auto-incendiat în fața unei instituții diplomatice israeliene în Statele Unite. Un alt demonstrant <a href="https://www.nytimes.com/2023/11/30/world/middleeast/protester-fire-israeli-consulate-atlanta.html">a făcut același lucru</a> la consulatul din Atlanta, la data de 1 decembrie 2023. Nu ne este ușor să știm cum să le discutăm morțile.</p>
<p>Unii jurnaliști se consideră implicați într-o activitate neutră de distribuire a informațiilor ca scop în sine, de parcă procesul de a selecta ce informații trebuie răspândite și de a decide cum acestea contextualizate ar putea vreodată să fie neutru. În aceea ce ne privește, atunci când vorbim, presupunem că ne adresăm unor oameni de acțiune, conștienți de capacitatea lor de a acționa și care se află în plis proces de a hotărî ce să facă, oameni care poate se luptă cu durerea și disperarea.</p>
<p>Ființele umane se influențează reciproc, atât prin argumente, cât și prin efectul de contagiune al acțiunilor. <a href="https://revolution.chnm.org/d/560">Așa cum spunea P.A. Kropotkin</a>, „curajul, devotamentul și spiritul de sacrificiu sunt la fel de contagioase precum lașitatea, supunerea și panica”.</p>
<p>Așa cum noi avem responsabilitatea de a nu da dovadă de lașitate, tot așa avem responsabilitatea de a nu promova sacrificiul ca și cum ar fi ceva obișnuit. Nu trebuie să discutăm în mod nepăsător despre asumarea unor riscuri, chiar și despre riscurile pe care ni le-am asumat noi înșine. Una este să te expui unor riscuri; alta este să îi inviți pe alții să-și asume unele riscuri, fără a ști care ar putea să fie consecințele.</p>
<p>Iar aici, nu vorbim despre un risc, ci despre cea mai gravă certitudine dintre toate.</p>
<p>Haideți să nu glorificăm decizia cuiva de a-și pune capăt zilelor și să nu sărbătorim ceva care are repercursiuni atât de permanente. În loc să îl ridicăm în slăvi pe Aaron ca martir și să-i încurajăm pe alții să-l imite, preferăm să îi cinstim memoria, dar vă îndemnăm să urmați o altă cale.</p>
<hr />
<blockquote>
<p>“Conducătorii noștrii au decis că așa ceva este normal.”</p>
</blockquote>
<p>Aceste cuvinte rostite de Aaron ne bântuie.</p>
<p>El are dreptate. Ne îndreptăm în mod rapid către o eră în care viața umană este tratată ca fiind lipsită de valoare. Acest lucru este evident în Gaza, dar poate fi observat în multe alte părți ale lumii. Odată cu înmulțirea războaielor în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, ne aflăm în pragul unei noi epoci de genociduri. Chiar și în Statele Unite, <a href="https://crimethinc.com/2022/05/27/their-guns-wont-protect-you-but-they-can-get-you-killed-why-neither-policing-nor-gun-control-will-suffice-to-stop-the-shootings">masacrele</a> au devenit evenimente obișnuite, în timp ce o întreagă parte a claselor nevoiașe este condamnată la <a href="https://crimethinc.com/2017/10/09/the-opioid-crisis-how-white-despair-poses-a-threat-to-people-of-color">dependența de droguri</a>, la lipsa de adăpost și la moarte.</p>
<p>Ca tactică, auto-incendierea exprimă o logica asemănătoare cu greva foamei. Protestatarul se ia singur ostatic, folosind propria dorință de a muri pentru a pune presiune pe autorități. Această strategie presupune că autoritățile sunt preocupate de bunăstarea protestatarului. Totuși, în zilele noastre, așa cum am scris în legătură cu greva foamei a lui <a href="https://crimethinc.com/2023/02/03/solidarity-with-alfredo-cospito">Alfredo Cospito</a>,</p>
<blockquote>
<p>Nimeni nu ar trebui să aibă vreo iluzie despre cum înțeleg guvernele sanctitatea vieții în epoca COVID-19, în care guvernul SUA poate să accepte moartea unui milion de oameni fără nicio rușine și în care guvernul rus folosește condamnații drept carne de tun. Politicienii <a href="https://www.theatlantic.com/international/archive/2022/09/giorgia-meloni-italy-election-fascism-mussolini/671515/">fasciști</a> proaspăt-aleși care conduc Italia nu au niciun scrupul când condamnă populații întregi la moarte, darămite când lasă un singur anarhist să moară.</p>
</blockquote>
<p>În cazul de față, Aaron nu a fost un anarhist aflat în pușcărie, ci un membru activ al armatei america. Profilul său de pe linkedin specifică faptul că a absolvit cursurile de bază ca „șef de promoție”. Schimbă acest lucru ceva în ochii guvernului SUA?</p>
<p>Dacă nu altceva, acțiunea lui Aaron dovedește că genocidul nu poate să aibă loc, peste mări și țări, fără ca, de această parte a oceanului să nu existe și victime colaterale. Din păcate, autoritățile nu au fost vreodată afectate emoțional de morțile militarilor. Nenumărați veterani americani au luptat cu dependența și lipsa locuinței atunci când s-au întors din Irak și din <a href="https://crimethinc.com/2021/08/16/afghanistan-the-taliban-victory-in-a-global-context-a-perspective-from-a-veteran-of-the-us-occupation">Afghanistan</a>. Veteranii se sinucid la o rată <a href="https://www.mentalhealth.va.gov/docs/data-sheets/2022/2022-National-Veteran-Suicide-Prevention-Annual-Report-FINAL-508.pdf">mult mai ridicată</a> decât orice altă categorie. Armata americană continuă să folosească arme care <a href="https://www.nytimes.com/2023/11/26/us/military-brain-injury-rocket-launcher.html">expun soldații la leziuni cerebrale permanente</a>.</p>
<p>Cei care fac parte din armată sunt învățați să creadă că disponibilitatea lor de a muri e cea mai importantă resursă pe care o pot pune în slujba lucrurilor în care cred. În multe cazuri, acest mod de gândire este transmis de la o generație la alta. În același timp, clasa conducătoare ia morțile soldaților în derâdere. <em>Au decis că așa ceva este normal.</em></p>
<p>Nu dorința de a muri este cea care îi va influența pe conducătorii noștrii. Lor le este frică mai degrabă de viețile noastre decât de morțile noastre, le este frică de voința noastră de a ne implica colectiv, în acord cu o logică diferită, care le întrerupe ordinea.</p>
<p>Multe lucruri care merită făcute implică riscuri, dar decizia de a-ți pune capăt zilelor înseamnă să anulezi ani sau decenii de posibilități, refuzându-ne și nouă, celorlalți, un viitor alături de tine. Singura ocazie în care astfel de decizie poate fi adecvată, este una în care toate celelalte opțiuni au fost epuizate.</p>
<p>Incertitudinea este cel mai greu de suportat de ființele umane. Există o tendință de a încerca rezolvarea ei cât mai rapidă, chiar și prin impunerea anticipată a celui mai rău scenariu — chiar dacă asta înseamnă să alegi moartea. Există un fel de alinare în a ști cum vor decurge lucrurile. De mult prea multe ori, disperarea și sacrificiul de sine se amestecă, oferind o cale de ieșire mult prea simplă din tragediile care par imposibil de rezolvat.</p>
<p>Dacă îți este inima frântă din cauza ororilor care au loc în Gaza și ești pregătit să-ți asumi niște consecințe semnificative cu scopul de a încerca să le pui capăt, te implorăm să încerci din răsputeri să îți găsești tovarășii și să vă organizați colectiv. Puneți bazele unei vieți de rezistență împotriva colonialismului și tuturor formelor de asuprire. Pregătiți-vă să vă asumați riscuri după cum vă cere conștiința, dar nu vă grăbiți înspre distrugerea de sine. Avem nevoie de voi în viață, de partea noastră, pentru ceea ce va urma.</p>
<p>Așa cum am scris în anul 2011 despre auto-incendierea lui <a href="https://crimethinc.com/2011/12/17/self-destruction">Mohamed Bouazizi</a>,</p>
<blockquote>
<p>Nu există nimic mai groaznic decât îndepărtarea de ceea ce cunoaștem. Poate fi nevoie de mai mult curaj să faci acest lucru fără să te sinucizi, decât e nevoie ca să îți dai foc. Un astfel de curaj este mai ușor de găsit în compania altora; există multe lucruri pe care le putem face împreună, pe care nu le putem face singuri. Dacă ar fi putut să participe într-o mișcare socială puternică, poate că Bouazizi nu s-ar mai fi sinucis; totuși, în mod paradoxal, pentru ca așa ceva să fie posibil, fiecare dintre noi trebuie să facem un pas asemănător cu cel pe care el l-a făcut în gol.</p>
</blockquote>
<p>Să recunoaștem că acțiunile de protest de până acum din SUA nu au reușit să constrângă guvernul american să pună capăt genocidului din Gaza. „Ce fel de acțiune ar putea să o facă?” ramâne o întrebare deschisă. Acțiunea lui Aaron ne provoacă să răspundem la această întrebare într-un mod diferit față de modul în care el a răspuns.</p>
<p>Îi plângem dispariția.</p>
<hr />
<div class="footnotes" role="doc-endnotes">
<ol>
<li id="fn:1" role="doc-endnote">
<p>În email, Aaron a specificat că folosește pronume masculine. <a href="#fnref:1" class="reversefootnote" role="doc-backlink">↩</a></p>
</li>
<li id="fn:2" role="doc-endnote">
<p>Ulterior s-a raportat că agentul cu pistolul este un agent de pază asociat cu ambasada. Nu am reușit să confirmăm acest lucru în mod independent. <a href="#fnref:2" class="reversefootnote" role="doc-backlink">↩</a></p>
</li>
</ol>
</div>
https://crimethinc.com/2022/03/07/razboiul-din-ucraina-zece-lectii-din-siria-sirienii-aflati-in-exil-vorbesc-despre-cum-anume-experientele-lor-pot-fi-relevante-in-contextul-rezistentei-fata-de-invazia-rusa-12022-03-07T12:41:00Z2022-05-20T18:56:53ZRăzboiul din Ucraina: zece lecții din Siria : Sirienii aflați în exil vorbesc despre cum anume experiențele lor pot fi relevante în contextul rezistenței față de invazia rusăSyrian exiles reflect on how their experience in the Syrian Revolution can inform international solidarity against the Russian invasion of Ukraine.
<figure><img class="u-photo" alt="" src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/03/07/header.jpg" /></figure>
<p>În martie 2011, în Siria au izbucnit proteste împotriva dictatorului Bashar al-Assad. Assad a întors întreaga putere a armatei împotriva mișcării revoluționare, care pentru o vreme păruse în stare să-i răstoarne guvernul. Mai apoi a intervenit Vladimir Putin, permițându-i lui Assad să rămână la putere, cu costuri enorme în vieți umane, și garantând puterii ruse un avanpost în regiune. În textul care urmează, un <a href="https://cantinesyrienne.fr">colectiv de sirieni aflați în exil</a> și tovarășii lor vorbesc despre cum experiențele lor din timpul Revoluției Siriene ar putea fi utile eforturilor de a sprijini rezistența în fața invaziei din Ucraina și mișcarea împotriva războiului din Rusia.</p>
<p>Atât de multă atenție a fost acordată Ucrainei și Rusiei în ultima lună, încât este ușor să se piardă din vedere contextul global în care se desfășoară aceste evenimente. Textul care urmează oferă o analiză valoroasă despre imperialism, solidaritate internațională, dar și o înțelegere mai nuanțată a unor lupte complexe și contradictorii.</p>
<p><em>Traducere de Adina Daneș pentru Pagini Libere.</em></p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/03/07/2.jpg" /> <figcaption>
<p>Portretele lui Putin și Assad veghează în timp ce soldații înarmați patrulează printre ruinele din Siria.</p>
</figcaption>
</figure>
<hr />
<h1 id="zece-lectii-din-siria">Zece lecții din Siria</h1>
<p>Știm că în vremuri ca acestea poate fi dificil să te poziționezi. Între unanimitatea ideologică a mass-mediei dominante și vocile care redau fără scrupule propaganda Kremlinului, poate fi greu să știi pe cine să asculți. Între un NATO cu mâinile pătate și un regim rus execrabil, nu mai știm împotriva cui să luptăm, pe cine să sprijinim.
În calitate de participanți și prieteni ai revoluției siriene, dorim să susținem o a treia opțiune, oferind un punct de vedere bazat pe lecțiile a peste zece ani de revoltă și război în Siria.</p>
<p>Să lămurim un lucru încă de la început: susținem în continuare revolta din Siria în toate dimensiunile sale de revoltă populară, democratică și emancipatoare, în special prin comitetele de coordonare și consiliile locale ale revoluției. În timp ce mulți au uitat aceste lucruri, noi rămânem la ideea că nici atrocitățile și propaganda lui Bashar al-Assad, nici cele ale jihadiștilor nu pot reduce la tăcere această voce.</p>
<p>În cele ce urmează, nu intenționăm să comparăm ceea ce se întâmplă în Siria cu Ucraina. Chiar dacă ambele războaie au început cu o revoluție, și chiar dacă unul dintre agresori este același, situațiile rămân foarte diferite. Mai degrabă, bazându-ne pe ceea ce am învățat din revoluția siriană, iar apoi din războiul care i-a urmat, sperăm să oferim câteva puncte de pornire pentru a-i ajuta pe cei care susțin cu sinceritate principii emancipatoare să-și dea seama cum să ia o poziție.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/03/07/4.jpg" /> <figcaption>
<p>Un banner din orașul sirian <a href="https://newlinesmag.com/essays/revolutionary-wit">Kafranbel</a>. Pentru o notă despre steagurile afișate în această fotografie, consultați anexa de mai jos. Textul de pe banner este următorul: Activiști anti-război! Vă rugăm să sprijiniți intervenția, suntem anti-război, suntem împotriva uciderii copiilor noștri de către Assad. Revoluția Siriană - Kafranbel 8 Septembrie 2013</p>
</figcaption>
</figure>
<hr />
<h2 id="ascultati-vocile-celor-direct-afectati-de-evenimente">1. Ascultați vocile celor direct afectați de evenimente.</h2>
<p>Mai degrabă decât pe experții în geopolitică, ar trebui să ascultăm vocile celor care au trăit revoluția din 2014 și au trăit războiul; ar trebui să-i ascultăm pe cei care au suferit sub regimul lui Putin în Rusia și în alte locuri timp de douăzeci de ani. Vă invităm să prioritizați vocile oamenilor și organizațiilor care apără principiile democrației directe, feminismului și egalitarismului din acel context. Înțelegerea poziției lor în Ucraina și a cererilor lor față de cei din afară vă va ajuta să ajungeți la o opinie proprie informată.</p>
<p>Adoptarea acestei abordări în legătură cu Siria ar fi promovat – și poate ar fi sprijinit – experimentele impresionante și promițătoare de auto-organizare care au înflorit în toată țara. Mai mult, ascultarea <a href="/2022/02/15/anarchistes-et-guerre-perspectives-anti-autoritaires-en-ukraine">vocilor celor din Ucraina</a> ne amintește că toate aceste tensiuni au început odată cu revolta Maidan. Oricât de imperfectă sau „impură” ar fi fost aceasta, să nu facem greșeala de a reduce revolta populară ucraineană la un conflict de interese între marile puteri, așa cum au făcut unii în mod intenționat, pentru a eclipsa revoluția siriană.</p>
<h2 id="feriti-va-de-explicatii-geopolitice-simplificate">2: Feriți-vă de explicații geopolitice simplificate.</h2>
<p>Este bineînțeles de dorit să înțelegem interesele economice, diplomatice și militare ale marilor puteri. Totuși a te mulțumi cu o schematizare geopolitică abstractă a situației poate duce la o înțelegere abstractă și deconectată de situația din teren. Acest mod de înțelegere tinde să-i ascundă pe protagoniștii obișnuiți ai conflictului, cei care ne seamănă, cei cu care ne putem identifica. Înainte de toate, să nu uităm: ceea ce se va întâmpla este că oamenii vor suferi din cauza alegerilor liderilor care văd lumea ca pe o tablă de șah, ca pe un rezervor de resurse care trebuie jefuit. Acesta este modul în care asupritorii văd lumea. El nu ar trebui să fie niciodată adoptat de popoare, care ar trebui să se concentreze pe construirea de punți între ele, pe găsirea intereselor comune.</p>
<p>Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să neglijăm strategia, ci înseamnă să facem strategii în funcție de condițiile puse de noi, la o scară la care noi putem să acționăm – nu să dezbatem dacă să mutăm divizii de tancuri sau dacă importurile de gaze trebuie reduse. Mai multe pe aceasta temă se găsesc în propunerile noastre concrete de la sfârșitul articolului.</p>
<h2 id="nu-acceptati-nicio-distinctie-intre-refugiatii-buni-si-cei-rai">3: Nu acceptați nicio distincție între refugiații „buni” și cei „răi”.</h2>
<p>Să fim clari: deși nu a fost ideală, primirea refugiaților sirieni în Europa a fost adesea mai bună decât, de exemplu, cea a refugiaților din Africa Subsahariană. Imaginile cu refugiații de culoare întorși la granița dintre Ucraina și Polonia și comentariile din mass-media care privilegiau sosirea refugiaților ucraineni „de înaltă calitate”, față de „sirienii barbari”, sunt dovada unui rasism european din ce în ce mai dezinhibat. Susținem primirea necondiționată a ucrainenilor care fug de ororile războiului, dar refuzăm orice ierarhie între refugiați.</p>
<h2 id="fiti-sceptici-in-privinta-mass-mediei-corporatiste">4: Fiți sceptici în privința mass-mediei corporatiste.</h2>
<p>Cu toate că, la fel ca în cazul Siriei, mass-media pretinde că îmbrățișează o agendă umanistă și progresistă, majoritatea instituțiilor media tind să se limiteze la portretizarea ucrainenilor din țară și a celor refugiați ca victime, într-un mod care-i depolitizează. Acestora li se va oferi posibilitatea de a vorbi doar despre cazuri individuale, despre cei care fug, frica de bombe etc. Acest lucru îi împiedică pe privitori să-i înțeleagă pe ucraineni ca pe niște actori politici cu drepturi depline, capabili să-și exprime opiniile sau să facă analize politice cu privire la situația din țara lor. Mai mult, astfel de instituții media tind să promoveze o poziție grosolan pro-occidentală, fără nuanțe, profunzime istorică, fără să chestioneze interesele guvernelor occidentale, prezentate ca apărătoare ale binelui și libertății și ca reprezentantele unei democrații liberale idealizate.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/03/07/3.jpg" /> <figcaption>
<p>O altă fotografie de la Kafranbel. Textul de pe banner este următorul: Ce se petrece în Siria este o revoluție, vă rugăm să ne înțelegeți. Revoluția Siriană - Kafranbel 2 Ianuarie 2013.</p>
</figcaption>
</figure>
<h2 id="nu-descrieti-tarile-occidentale-ca-fiind-axa-binelui">5. Nu descrieți țările occidentale ca fiind „axa binelui”.</h2>
<p>Chiar dacă nu invadează direct Ucraina, să nu fim naivi în privința NATO și a țărilor occidentale. Trebuie să refuzăm să le prezentăm drept apărătorii „lumii libere”. Amintiți-vă că Occidentul și-a construit puterea pe colonialism, imperialism, opresiune și jefuirea bogăției a sute de popoare din întreaga lume; și că toate aceste procese continuă și astăzi.</p>
<p>Vorbind doar despre secolul XXI, nu uităm dezastrele provocate de invaziile din Irak și Afganistan. Mai recent, în timpul revoluțiilor arabe din 2011, în loc să susțină curentele democratice și progresiste, Occidentul a fost preocupat mai ales de menținerea dominației și a intereselor sale economice. În același timp, continuă să vândă arme și să mențină relații privilegiate cu dictaturile arabe și monarhiile din Golf. Prin intervenția sa din Libia, Franța a adăugat la toate acestea minciuna rușinoasă a unui război din motive economice deghizat în efort de sprijinire a luptei pentru democrație.</p>
<p>Pe lângă acest rol internațional, situația din aceste țări continuă să se deterioreze pe măsură ce autoritarismul, supravegherea, inegalitatea și, mai ales, rasismul continuă să se intensifice.</p>
<p>Dacă credem în prezent că regimul lui Putin reprezintă o amenințare mai mare la adresa autodeterminării popoarelor, nu e pentru că țările occidentale ar fi devenit brusc „binevoitoare”, ci pentru că puterile occidentale nu mai au atâtea mijloace pentru a-și menține dominația și hegemonia. Rămânem însă circumspecți și în legătură cu această ipoteză, pentru că, dacă Putin este învins de țările occidentale, asta nu va face decât să le sporească puterea.</p>
<p>Prin urmare, îi sfătuim pe ucraineni să nu se bazeze pe „comunitatea internațională” sau pe Organizația Națiunilor Unite, care, la fel ca în cazul Siriei, sunt evident duplicitare și încearcă să-i amăgească pe oameni să creadă în himere.</p>
<h2 id="luptati-impotriva-tuturor-imperialismelor">6: Luptați împotriva tuturor imperialismelor!</h2>
<p>„Campismul” (notă: de la „camp”, adică „tabără”) este termenul pe care îl folosim pentru a descrie o doctrină dintr-o altă epocă. În timpul Războiului Rece, adepții acestei dogme susțineau că cel mai important lucru era sprijinirea cu orice preț a URSS împotriva statelor capitaliste și imperialiste. Această doctrină persistă și azi în rândurile acelei părți a stângii radicale care sprijină Rusia lui Putin în invadarea Ucrainei sau care relativizează acest război. Așa cum au făcut în Siria, aceștia pretind că regimul rus sau cel sirian ar întruchipa lupta împotriva imperialismului occidental și atlantist [adică pro-NATO]. Din nefericire, acest antiimperialism maniheist, care este pur abstract, refuză să identifice imperialismul cu altcineva decât cu Occidentul.</p>
<p>Trebuie totuși să recunoaștem și ceea ce au făcut și fac de ani de zile regimurile din Rusia, China sau Iran. Acestea și-au extins dominația politică și economică în anumite regiuni prin deposedarea populațiilor locale de autodeterminare. Lăsați campiștii să folosească orice cuvânt le place pentru a descrie acest lucru, dacă termenul „imperialism” li se pare inadecvat. Noi nu vom accepta însă niciodată vreo scuză, în numele preciziei pseudo-teoretice, pentru exercitarea violenței și dominației asupra altor popoare.</p>
<p>Și mai grav, genul acesta de poziționare face ca această „stângă” să reproducă propaganda acestor regimuri, până la a nega fățiș atrocități bine documentate. Revolta de la Maidan o descriu ca pe o „lovitură de stat”, negând în același timp crimele de război comise de armata rusă în Siria. Această stângă a ajuns chiar să nege utilizarea gazului sarin de către regimul Assad în Siria, folosindu-se de neîncrederea, adeseori de înțeles, în mass-media, pentru a răspândi aceste minciuni.</p>
<p>Este o atitudine condamnabilă și iresponsabilă, având în vedere că ascensiunea teoriilor conspirației nu favorizează niciodată o poziție emancipatoare, ci mai degrabă extrema dreaptă și rasismul. În cazul războiului din Ucraina, acești anti-imperialişti lipsiți de judecată, dintre care unii pretind totuși că sunt antifasciști, devin aliații de conjunctură ai unei mari părți a extremei drepte.</p>
<p>Înflăcărată de fanteziile supremațiste și de visurile unei cruciade împotriva Islamului, extrema dreaptă le-a luat deja apărarea lui Putin și regimului sirian pentru presupusele lor acțiuni împotriva jihadismului, fără să înțeleagă vreodată responsabilitatea pe care a avut-o regimul Assad pentru ascensiunea jihadiștilor în Siria.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/03/07/5.jpg" /> <figcaption>
<p>O altă fotografie de la Kafranbel. Textul de pe banner este următorul: O zonă de interdicție aeriană („No Fly Zone”) este imperativă și posibilă acolo unde există petrol, dar ea e o fantezie acolo unde ar trebui să-i protejeze gratis pe sirieni. Revoluția Siriană - Kafranbel 9 Mai 2015.</p>
</figcaption>
</figure>
<h2 id="nu-atribuiti-responsabilitate-egala-ucrainei-si-rusiei">7: Nu atribuiți responsabilitate egală Ucrainei și Rusiei.</h2>
<p>Identitatea atacatorului din Ucraina este cunoscută de toată lumea. Dacă ofensiva lui Putin este în vreun fel un răspuns la presiunea din partea NATO, ea este într-o mai mare măsură continuarea unei ofensive imperialiste și contrarevoluționare. După ce a invadat Crimeea, după ce a ajutat la zdrobirea revoltelor din Siria (2015-2022), <a href="/2021/06/30/belarus-when-we-rise-a-critical-analysis-of-the-2020-revolt-against-the-dictatorship">Belarus</a> (2020) și <a href="/2022/01/12/kazakhstan-after-the-uprising-analysis-from-from-russian-anarchists-eyewitness-accounts-from-anarchists-in-almaty">Kazahstan</a> (2022), Vladimir Putin nu mai tolerează climatul de protest – întruchipat de răsturnarea președintelui pro-rus în revolta Maidan — din țările aflate sub influența sa. El dorește să zdrobească orice dorință de emancipare care i-ar putea slăbi puterea.</p>
<p>Nici în Siria nu există dubii cu privire la cine poartă responsabilitatea directă a războiului. Regimul sirian al lui Bashar al-Assad, prin ordinele date poliției să împuște, să închidă și să tortureze manifestanții încă din primele zile de protest, a ales unilateral să declanșeze un război împotriva populației. Ne-am dori ca cei care apără libertatea și egalitatea să fie unanimi în a lua poziție împotriva unor astfel de dictatori care duc războaie împotriva populației. Ne-ar fi plăcut dacă s-ar fi întâmplat asta și când a fost vorba de Siria.</p>
<p>Înțelegem și ne alăturăm apelului de a pune capăt războiului, însă insistăm că acest lucru trebuie făcut fără a lăsa vreo ambiguitate în privința identității agresorului. Nici în Ucraina, nici în Siria și nici în altă parte a lumii, oamenii obișnuiți nu pot fi acuzați că au luat armele pentru a încerca să-și apere propriile vieți și pe cele ale familiilor lor.</p>
<p>În general, îi sfătuim pe cei care nu știu ce este o dictatură (chiar dacă țările occidentale devin în mod fățiș mai autoritare), sau ce înseamnă să fii bombardat, să se abțină de la a le spune ucrainenilor – așa cum le-a fost deja transmis sirienilor sau celor din Hong Kong – să nu ceară ajutor Occidentului sau să nu-și dorească democrația liberală ori reprezentativă ca un minim al sistemului politic. Mulți dintre acești oameni sunt conștienți deja de imperfecțiunile acestor sisteme politice, dar prioritatea lor nu este să mențină o poziție politică ireproșabilă, ci mai degrabă să supraviețuiască bombardamentelor de a doua zi, sau să nu ajungă să trăiască într-o țară în care un cuvânt spus la neatenție îți poate aduce douăzeci de ani de închisoare. A insista asupra acestui tip de discurs purist arată hotărârea de a-ți impune analiza teoretică într-un context din care nu faci parte. Acest lucru indică o veritabilă deconectare față de situația din teren și o poziție privilegiată, tipic occidentală.</p>
<p>În loc de asta, să ascultăm cuvintele tovarășilor ucraineni care au spus, făcând referință la <a href="/2022/02/15/anarchistes-et-guerre-perspectives-anti-autoritaires-en-ukraine">Mihail Bakunin</a>: „Credem cu tărie că cea mai imperfectă republică este de o mie de ori mai bună decât cea mai luminată monarhie”.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/03/07/1.jpg" /> <figcaption>
<p>Un magazin de suveniruri din Damasc, Siria.</p>
</figcaption>
</figure>
<h2 id="intelegeti-ca-societatea-ucraineana-la-fel-ca-cea-din-siria-sau-franta-este-traversata-de-diferite-curente">8: Înțelegeți că societatea ucraineană, la fel ca cea din Siria sau Franța, este traversată de diferite curente.</h2>
<p>Suntem familiari cu metoda prin care un conducător identifică o amenințare gravă pentru a-i băga în sperieți pe eventualii săi susținători. Aici intră retorica despre „terorismul islamist”, folosită de Bashar al-Assad încă din primele zile ale revoluției din Siria; iar acum „nazismul” și „ultra-naționalismul” pe care Putin și aliații săi le-au fluturat pentru a justifica invadarea Ucrainei.
Dacă, pe de o parte, înțelegem că această propagandă este în mod voit exagerată și că nu trebuie s-o legitimăm, pe de altă parte, experiența noastră din Siria ne încurajează să nu subestimăm curentele reacționare din cadrul mișcărilor populare.</p>
<p>În Ucraina, naționaliștii ucraineni, inclusiv fasciștii, au jucat un rol important în protestele din Maidan și în războiul împotriva Rusiei care a urmat. Mai mult, asemenea batalionului Azov, aceștia au profitat de pe urma acestei experiențe devenind o parte legitimă a armatei Ucrainei. Cu toate astea, asta nu înseamnă că majoritatea societății ucrainene ar fi ultra-naționalistă sau fascistă. Extrema dreaptă a obținut doar 4% din voturi la ultimele alegeri, iar președintele ucrainean, evreu și vorbitor de rusă, a fost ales de 73%.</p>
<p>În revolta din Siria, jihadiștii au fost la început niște actori marginali, însă pe parcurs au căpătat o mai mare pondere, în mare parte datorită sprijinului extern, ceea ce le-a permis să se impună militar în defavoarea mișcării civile și a celor mai progresiști participanți. Peste tot, extrema dreaptă amenință dezvoltarea democrațiilor și a revoluțiilor sociale. Fără îndoială, acesta este și cazul Franței în prezent. În Franța, aceeași extremă dreaptă a încercat să se impună în timpul mișcării <a href="/2018/12/06/the-movement-as-battleground-fighting-for-the-soul-of-the-yellow-vest-movement">Vestelor Galbene</a>. Dacă a fost înfrântă atunci, a fost înfrântă datorită prezenței unor forțe egalitare și a determinării activiștilor anti-autoritari și antifasciști, nu datorită experților care dau din gură.</p>
<p>Luați în considerare că apărarea rezistenței populare (atât în Ucraina, cât și în Rusia) împotriva invaziei ruse nu echivalează cu a fi naiv în privința regimului politic care a apărut în urma Maidanului. Nu se poate spune că îndepărtarea lui Ianukovici de la putere ar fi avut ca urmare o extindere reală a democrației directe ori dezvoltarea unei societăți egalitare, așa cum ne-am dori pentru Siria, Rusia, Franța și peste tot în lume.</p>
<p>Folosind o expresie care ne e bine cunoscută, unii activiști ucraineni au numit situația post-Maidan o „revoluție furată”. Pe lângă faptul că forțelor ultra-naționaliste li s-a oferit un loc important, regimul ucrainean a fost reconstituit de oligarhi și alții preocupați de apărarea propriilor interese economice și politice și de extinderea modelului capitalist și neoliberal al inegalității. De asemenea, deși cunoștințele noastre pe acest subiect rămân limitate, ne este greu să credem că regimul ucrainean nu are nicio responsabilitate în exacerbarea tensiunilor cu regiunile separatiste din Donbas.</p>
<p>În Siria, revoluționarii implicați pe teren au tot dreptul să critice aspru alegerile opoziției politice, localizată la Istanbul. Regretăm în continuare alegerea acestora de a nu ține cont de revendicările legitime ale unor minorități precum kurzii.</p>
<p>Regimuri neoliberale și elemente fasciste se găsesc în toate democrațiile occidentale. În timp ce dușmanii emancipării nu ar trebui subestimați, aceștia nu sunt un motiv pentru a nu susține rezistența populară față de o invazie. Dimpotrivă, așa cum ne-am fi dorit să fi făcut alții în timpul revoluției siriene, vă cerem să susțineți cele mai progresiste curente auto-organizate din cadrul apărării.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/03/07/6.jpg" /> <figcaption>
<p>Titlul în arabă are următorul text: „Timpul masculinității și al bărbaților”.</p>
</figcaption>
</figure>
<h2 id="sprijiniti-rezistenta-populara-din-ucraina-si-rusia">9. Sprijiniți rezistența populară din Ucraina și Rusia.</h2>
<p>După cum au demonstrat revoluțiile arabe, mișcarea Vestelor Galbene și Maidanul, revoltele secolului XXI nu vor fi „pure” ideologic. Deși înțelegem că este mai confortabil și mai stimulant să ne identificăm cu actori puternici (și victorioși), nu trebuie să ne trădăm principiile fundamentale. Invităm stânga radicală să-și scoată vechii ochelari conceptuali pentru a-și confrunta pozițiile teoretice cu realitatea. Aceste poziții trebuie ajustate în funcție de realitate, nu invers.</p>
<p>Tocmai din aceste motive, facem apel ca oamenii să prioritizeze susținerea inițiativelor „de la firul ierbii” din Ucraina, acele inițiative de autoapărare și autoorganizare care în prezent înfloresc. Se poate să descoperiți că, adesea, oamenii care se auto-organizează pot, de fapt, să apere concepții radicale despre democrație și justiție socială, chiar dacă nu se autointitulează „de stânga” sau „progresiști”.</p>
<p>De asemenea, după cum au arătat și mulți activiști ruși, credem că o revoltă populară în Rusia ar putea ajuta la încheierea războiului, la fel ca în 1905 ori 1917. Când luăm în considerare amploarea represiunii din Rusia de la începutul războiului — peste zece mii de manifestanți arestați, cenzura mass-mediei, blocarea rețelelor sociale și poate în curând a internetului — este imposibil să nu sperăm că o revoluție ar putea duce la căderea regimului. Acest lucru ar pune capăt, odată pentru totdeauna, crimelor lui Putin din Rusia, Ucraina, Siria și din alte părți.</p>
<p>La fel a fost și în Siria unde, în urma internaționalizării conflictului, departe de a avea resentimente față de popoarele din Iran, Rusia sau Liban, revoltele acestora ne-ar putea face să credem din nou în posibilitatea ca Bashar al-Assad să plece de la putere.</p>
<p>De asemenea, vrem să vedem transformări radicale și extinderi radicale ale democrației, justiției și egalității în Statele Unite, Franța și în oricare altă țară care își bazează puterea pe opresiunea altor popoare sau a unei părți a propriei populații.</p>
<h2 id="construiti-un-nou-internationalism-de-jos-in-sus">10. Construiți un nou internaționalism de jos în sus.</h2>
<p>Deși ne opunem categoric tuturor imperialismelor și tuturor formelor moderne de fascism, credem că nu ne putem limita doar la poziții antiimperialiste sau antifasciste. Chiar dacă ajută la explicarea multor contexte, această poziționare exclusivă riscă să limiteze lupta revoluționară la o viziune negativă, reducând-o la acțiuni de reacție, la o rezistență permanentă, fără perspectiva unui drum înainte.
Credem că rămâne esențial să formulăm o propunere pozitivă și constructivă, așa cum e internaționalismul. Asta înseamnă conectarea revoltelor și a luptelor pentru egalitate din întreaga lume.</p>
<p>Există și o a treia opțiune, pe lângă NATO și Putin: internaționalismul construit de jos în sus. Astăzi, internaționalismul revoluționar trebuie să facă apel la oamenii de pretutindeni să susțină rezistența populară din Ucraina, în aceeași măsură în care ar trebui să-i cheme să sprijine consiliile locale siriene, comitetele de rezistență din Sudan, consiliile teritoriale din Chile, „sensurile giratorii”<sup id="fnref:1" role="doc-noteref"><a href="#fn:1" class="footnote" rel="footnote">1</a></sup> ale Vestelor Galbene, și Intifada palestiniană.</p>
<p>Desigur, trăim în umbra unui internaționalism muncitoresc – susținut de state, partide, sindicate și alte organizații cu anvergură – care a reușit să aibă greutate în conflictele internaționale din Spania, în 1936 și, mai târziu, în Vietnam și Palestina, în anii ‘60 și ‘70.</p>
<p>Astăzi, peste tot în lume – din Siria până în Franța, din Ucraina până în Statele Unite – ne lipsesc forțe emancipatoare de amploare, care să aibă la dispoziție o bază materială substanțială. În timp ce sperăm ca noi organizații revoluționare, pornite de la inițiative de auto-organizare locală, să apară, așa cum pare să se întâmple în Chile, susținem un internaționalism care sprijină revoltele populare și care este primitor cu toate persoanele refugiate. În acest scop pregătim terenul pentru întoarcerea reală la internaționalism, care, sperăm, va reprezenta într-o bună zi o alternativă, o cale diferită de modelele democrațiilor capitaliste occidentale, ori ale autoritarismului capitalist, fie el rus sau chinez.</p>
<p>O astfel de perspectivă despre ceea ce făceam ar fi ajutat cu siguranță ca revoluția din Siria să-și păstreze o culoare democratică și egalitară. Cine știe, ar fi putut chiar să contribuie la obținerea victoriei. Suntem, prin urmare, internaționaliști nu doar ca o poziție care ține de principiile etice, ci și ca o consecință a strategiei revoluționare. Susținem așadar nevoia de a crea legături și alianțe între forțele auto-organizate care luptă pentru emanciparea tuturor, fără deosebire.</p>
<p>Acesta este ceea ce numim internaționalism de jos în sus, internaționalismul popoarelor.</p>
<h1 id="pozitii-propuse-cu-privire-la-invazia-rusa-a-ucrainei">Poziții propuse cu privire la invazia rusă a Ucrainei</h1>
<ul>
<li>Exprimați-vă sprijinul pentru rezistența populară ucraineană împotriva invaziei ruse.</li>
<li>Prioritizați susținerea grupurilor auto-organizate, cu poziționări emancipatoare, din Ucraina, prin oferirea de ajutor umanitar și prin răspândirea pozițiilor lor.</li>
<li>Sprijiniți forțele progresiste anti-război și anti-regim din Rusia și faceți-le cunoscute poziționările.</li>
<li>Găzduiți exilații ucraineni, organizați evenimente și creați o infrastructură pentru ca vocile lor să fie auzite.</li>
<li>Combateți orice discurs pro-Putin, în special pe cel care vine din rândurile stângii. Războiul din Ucraina oferă o oportunitate crucială de a pune definitiv capăt campismului și masculinității toxice.</li>
<li>Combateți prin argumente ideologice discursul pro-NATO.</li>
<li>Nu acceptați să-i sprijiniți pe cei (din Ucraina, dar și din alte părți) care susțin politici ultra-naționaliste, xenofobe și rasiste.</li>
<li>Criticați și manifestați o neîncredere permanentă față de acțiunile NATO din Ucraina și din alte părți.</li>
<li>Mențineți presiunea asupra guvernelor prin demonstrații, acțiuni directe, bannere, forumuri, petiții și alte mijloace, pentru a pune în aplicare cerințele actorilor auto-organizați din teren.</li>
</ul>
<p>Din păcate, nu este mult, dar este tot ceea ce putem oferi, atâta timp cât nu există nicio forță autonomă, aici sau altundeva, care să lupte pentru egalitate și emancipare și care să fie capabilă să ofere sprijin economic, politic sau militar.</p>
<p>Sperăm din tot sufletul că, de această dată, aceste poziționări vor câștiga. Dacă se va întâmpla asta, vom fi profund fericiți, dar nu vom uita niciodată că acest lucru a fost departe de a se întâmpla în cazul Siriei; iar asta a costat-o scump.</p>
<p>—Cantina siriană din Montreuil și echipa Les Peuples Veulent</p>
<p>—<a href="https://cantinesyrienne.fr">Cantina siriană din Montreuil și echipa Les Peuples Veulent</a></p>
<hr />
<blockquote class="instagram-media" data-instgrm-captioned="" data-instgrm-permalink="https://www.instagram.com/reel/Caxwc3QlWUA" data-instgrm-version="14" style=" background:#FFF; border:0; border-radius:3px; box-shadow:0 0 1px 0 rgba(0,0,0,0.5),0 1px 10px 0 rgba(0,0,0,0.15); margin: 1px; max-width:540px; min-width:326px; padding:0; width:99.375%; width:-webkit-calc(100% - 2px); width:calc(100% - 2px);">
<div style="padding:16px;">
<a href="https://www.instagram.com/reel/Caxwc3QlWUA" style=" background:#FFFFFF; line-height:0; padding:0 0; text-align:center; text-decoration:none; width:100%;" target="_blank"> <div style=" display: flex; flex-direction: row; align-items: center;">
<div style="background-color: #F4F4F4; border-radius: 50%; flex-grow: 0; height: 40px; margin-right: 14px; width: 40px;"></div>
<div style="display: flex; flex-direction: column; flex-grow: 1; justify-content: center;">
<div style=" background-color: #F4F4F4; border-radius: 4px; flex-grow: 0; height: 14px; margin-bottom: 6px; width: 100px;"></div>
<div style=" background-color: #F4F4F4; border-radius: 4px; flex-grow: 0; height: 14px; width: 60px;"></div>
</div>
</div>
<div style="padding: 19% 0;"></div>
<div style="display:block; height:50px; margin:0 auto 12px; width:50px;">
<svg width="50px" height="50px" viewBox="0 0 60 60" version="1.1" xmlns="https://www.w3.org/2000/svg" xmlns:xlink="https://www.w3.org/1999/xlink"> <g stroke="none" stroke-width="1" fill="none" fill-rule="evenodd"> <g transform="translate(-511.000000, -20.000000)" fill="#000000"> <g> <path d="M556.869,30.41 C554.814,30.41 553.148,32.076 553.148,34.131 C553.148,36.186 554.814,37.852 556.869,37.852 C558.924,37.852 560.59,36.186 560.59,34.131 C560.59,32.076 558.924,30.41 556.869,30.41 M541,60.657 C535.114,60.657 530.342,55.887 530.342,50 C530.342,44.114 535.114,39.342 541,39.342 C546.887,39.342 551.658,44.114 551.658,50 C551.658,55.887 546.887,60.657 541,60.657 M541,33.886 C532.1,33.886 524.886,41.1 524.886,50 C524.886,58.899 532.1,66.113 541,66.113 C549.9,66.113 557.115,58.899 557.115,50 C557.115,41.1 549.9,33.886 541,33.886 M565.378,62.101 C565.244,65.022 564.756,66.606 564.346,67.663 C563.803,69.06 563.154,70.057 562.106,71.106 C561.058,72.155 560.06,72.803 558.662,73.347 C557.607,73.757 556.021,74.244 553.102,74.378 C549.944,74.521 548.997,74.552 541,74.552 C533.003,74.552 532.056,74.521 528.898,74.378 C525.979,74.244 524.393,73.757 523.338,73.347 C521.94,72.803 520.942,72.155 519.894,71.106 C518.846,70.057 518.197,69.06 517.654,67.663 C517.244,66.606 516.755,65.022 516.623,62.101 C516.479,58.943 516.448,57.996 516.448,50 C516.448,42.003 516.479,41.056 516.623,37.899 C516.755,34.978 517.244,33.391 517.654,32.338 C518.197,30.938 518.846,29.942 519.894,28.894 C520.942,27.846 521.94,27.196 523.338,26.654 C524.393,26.244 525.979,25.756 528.898,25.623 C532.057,25.479 533.004,25.448 541,25.448 C548.997,25.448 549.943,25.479 553.102,25.623 C556.021,25.756 557.607,26.244 558.662,26.654 C560.06,27.196 561.058,27.846 562.106,28.894 C563.154,29.942 563.803,30.938 564.346,32.338 C564.756,33.391 565.244,34.978 565.378,37.899 C565.522,41.056 565.552,42.003 565.552,50 C565.552,57.996 565.522,58.943 565.378,62.101 M570.82,37.631 C570.674,34.438 570.167,32.258 569.425,30.349 C568.659,28.377 567.633,26.702 565.965,25.035 C564.297,23.368 562.623,22.342 560.652,21.575 C558.743,20.834 556.562,20.326 553.369,20.18 C550.169,20.033 549.148,20 541,20 C532.853,20 531.831,20.033 528.631,20.18 C525.438,20.326 523.257,20.834 521.349,21.575 C519.376,22.342 517.703,23.368 516.035,25.035 C514.368,26.702 513.342,28.377 512.574,30.349 C511.834,32.258 511.326,34.438 511.181,37.631 C511.035,40.831 511,41.851 511,50 C511,58.147 511.035,59.17 511.181,62.369 C511.326,65.562 511.834,67.743 512.574,69.651 C513.342,71.625 514.368,73.296 516.035,74.965 C517.703,76.634 519.376,77.658 521.349,78.425 C523.257,79.167 525.438,79.673 528.631,79.82 C531.831,79.965 532.853,80.001 541,80.001 C549.148,80.001 550.169,79.965 553.369,79.82 C556.562,79.673 558.743,79.167 560.652,78.425 C562.623,77.658 564.297,76.634 565.965,74.965 C567.633,73.296 568.659,71.625 569.425,69.651 C570.167,67.743 570.674,65.562 570.82,62.369 C570.966,59.17 571,58.147 571,50 C571,41.851 570.966,40.831 570.82,37.631"> </path> </g> </g> </g> </svg>
</div>
<div style="padding-top: 8px;">
<div style=" color:#3897f0; font-family:Arial,sans-serif; font-size:14px; font-style:normal; font-weight:550; line-height:18px;">
View this post on Instagram
</div>
</div>
<div style="padding: 12.5% 0;"></div>
<div style="display: flex; flex-direction: row; margin-bottom: 14px; align-items: center;">
<div>
<div style="background-color: #F4F4F4; border-radius: 50%; height: 12.5px; width: 12.5px; transform: translateX(0px) translateY(7px);"></div>
<div style="background-color: #F4F4F4; height: 12.5px; transform: rotate(-45deg) translateX(3px) translateY(1px); width: 12.5px; flex-grow: 0; margin-right: 14px; margin-left: 2px;"></div>
<div style="background-color: #F4F4F4; border-radius: 50%; height: 12.5px; width: 12.5px; transform: translateX(9px) translateY(-18px);"></div>
</div>
<div style="margin-left: 8px;">
<div style=" background-color: #F4F4F4; border-radius: 50%; flex-grow: 0; height: 20px; width: 20px;"></div>
<div style=" width: 0; height: 0; border-top: 2px solid transparent; border-left: 6px solid #f4f4f4; border-bottom: 2px solid transparent; transform: translateX(16px) translateY(-4px) rotate(30deg)"></div>
</div>
<div style="margin-left: auto;">
<div style=" width: 0px; border-top: 8px solid #F4F4F4; border-right: 8px solid transparent; transform: translateY(16px);"></div>
<div style=" background-color: #F4F4F4; flex-grow: 0; height: 12px; width: 16px; transform: translateY(-4px);"></div>
<div style=" width: 0; height: 0; border-top: 8px solid #F4F4F4; border-left: 8px solid transparent; transform: translateY(-4px) translateX(8px);"></div>
</div>
</div>
<div style="display: flex; flex-direction: column; flex-grow: 1; justify-content: center; margin-bottom: 24px;">
<div style=" background-color: #F4F4F4; border-radius: 4px; flex-grow: 0; height: 14px; margin-bottom: 6px; width: 224px;"></div>
<div style=" background-color: #F4F4F4; border-radius: 4px; flex-grow: 0; height: 14px; width: 144px;"></div>
</div>
</a> <p style=" color:#c9c8cd; font-family:Arial,sans-serif; font-size:14px; line-height:17px; margin-bottom:0; margin-top:8px; overflow:hidden; padding:8px 0 7px; text-align:center; text-overflow:ellipsis; white-space:nowrap;"><a href="https://www.instagram.com/reel/Caxwc3QlWUA" style=" color:#c9c8cd; font-family:Arial,sans-serif; font-size:14px; font-style:normal; font-weight:normal; line-height:17px; text-decoration:none;" target="_blank">A post shared by @shrimpjello </a></p>
</div>
</blockquote>
<script async="" src="//www.instagram.com/embed.js"></script>
<hr />
<h1 id="anexa-referitor-la-drapelul-revolutiei-siriene">Anexă: Referitor la Drapelul Revoluției Siriene</h1>
<p>Deși este adevărat că steagul asociat revoluției siriene este purtat și de milițiile care au trădat revoluția prin alierea cu guvernul turc în timpul ocupării de către acesta a nordului Siriei și a altor teritorii, pentru autorx acestui text, acest simbol — care poate fi văzut în fotografiile de la Kafranbel — încă reprezintă revolta din 2011. Era steagul Siriei când aceasta și-a declarat independența față de Franța. În schimb, steagul „oficial” actual (cu două stele) simbolizează dominația partidului Baath și o nouă colonizare a Siriei de către familia al-Assad.</p>
<hr />
<h1 id="sources-and-further-reading">Sources and Further Reading</h1>
<p>The following texts informed this article or offer useful points of departure from it.</p>
<h2 id="voices-of-resistance-in-ukraine-and-russia">Voices of Resistance in Ukraine and Russia</h2>
<ul>
<li><a href="https://helsinki.org.ua/en/appeals/the-kyiv-declaration-ukrainian-civil-society-leaders-appeal-to-the-world">The Kyiv Declaration: Ukrainian Civil Society Leaders Appeal to the World</a></li>
<li><a href="https://www.revue-ballast.fr/manifeste-socialistes-et-communistes-russes-contre-la-guerre">Manifesto: Russian Socialists and Communists against the War</a>—BALLAST</li>
<li><a href="https://www.opendemocracy.net/en/odr/a-letter-to-the-western-left-from-kyiv">A Letter to the Western Left from Kyiv</a>—OpenDemocracy</li>
<li><a href="/2022/02/24/russia-and-ukraine-grassroots-resistance-to-putins-invasion">Ukraine and Russia: Grassroots Resistance to Putin’s Invasion</a>—CrimethInc.</li>
<li><a href="/2022/02/26/russian-anarchists-on-resisting-the-invasion-of-ukraine-updates-and-analysis">Russian Anarchists on the Invasion of Ukraine: Updates and Analysis</a>—CrimethInc.</li>
<li><a href="/2022/02/22/against-annexations-and-imperial-aggression-a-statement-from-russian-anarchists-against-russian-aggression-in-ukraine">Against Annexations and Imperial Aggression: A statement from Russian Anarchists against Russian Aggression in Ukraine</a>—CrimethInc.</li>
<li><a href="/2022/02/15/war-and-anarchists-anti-authoritarian-perspectives-in-ukraine">War and Anarchists: Anti-Authoritarian Perspectives in Ukraine</a>—CrimethInc.</li>
<li><a href="/2022/03/04/spring-is-coming-take-to-the-streets-against-the-war-a-call-from-russia-for-demonstrations-against-the-invasion-of-ukraine">Spring is Coming: Take to the Streets against the War—Call for Demonstrations in Russia against the Invasion of Ukraine</a>—CrimethInc.</li>
</ul>
<h2 id="to-pursue-the-questions-of-imperialism-and-internationalism-further">To Pursue the Questions of Imperialism and Internationalism further</h2>
<ul>
<li><a href="https://www.mediapart.fr/journal/international/020322/contre-l-imperialisme-russe-pour-un-sursaut-internationaliste">Against Russian Imperialism, for an Internationalist Leap</a>, Mediapart</li>
<li><a href="https://newpol.org/their-anti-imperialism-and-ours">Their Anti-Imperialism and Ours</a>—Gilbert Achcar</li>
<li><a href="https://newpol.org/a-memorandum-on-the-radical-anti-imperialist-position-regarding-the-war-in-ukraine">A Memorandum on the Radical Anti-Imperialist Position Regarding the War in Ukraine</a>—Gilbert Achcar</li>
<li><a href="https://chiapas-support.org/2022/03/06/there-will-be-no-scenery-after-the-battle">There Will Be No Scenery after the Battle</a>—The Zapatista Sixth Commission</li>
</ul>
<h2 id="syrian-perspectives">Syrian Perspectives</h2>
<ul>
<li><a href="https://leilashami.wordpress.com/2018/04/14/the-anti-imperialism-of-idiots">The “Anti-Imperialism” of Idiots</a>—Leila Al Shami</li>
<li><a href="https://edgeofsyria.com/2022/02/26/safe">Safe</a>—On the Edge of Syria</li>
<li><a href="https://dawnmena.org/why-ukraine-is-a-syrian-cause">Why Ukraine Is a Syrian Cause</a>—Yassin al-Haj Saleh</li>
<li><a href="https://www.aljumhuriya.net/ar/content/أوكرانيا-بعيون-سوريّة">أوكرانيا بعيون سوريّة</a></li>
<li>
<p><a href="https://twitter.com/joeyayoub/status/1496759855461322753">This Twittter thread</a> by Joey Ayoub compiles a great deal of material connecting the Syrian and Ukrainian contexts.</p>
<blockquote class="twitter-tweet " data-lang="en">
<a href="https://twitter.com/Ahmad_Baqari/status/1497480750547062786">https://twitter.com/Ahmad_Baqari/status/1497480750547062786</a> </blockquote>
<script async="" src="//platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>
<blockquote class="twitter-tweet " data-lang="en">
<a href="https://twitter.com/SyriaCivilDef/status/1499160006264033282">https://twitter.com/SyriaCivilDef/status/1499160006264033282</a> </blockquote>
<script async="" src="//platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>
</li>
</ul>
<h2 id="on-the-role-of-nato-and-westerners">On the Role of NATO and Westerners</h2>
<ul>
<li><a href="https://www.versobooks.com/blogs/5282-remarks-on-recent-events-in-ukraine-a-provisional-statement">Remarks on Recent Events in Ukraine: A Provisional Statement</a>—David Harvey</li>
</ul>
<div class="footnotes" role="doc-endnotes">
<ol>
<li id="fn:1" role="doc-endnote">
<p>Mișcarea Vestelor Galbene a început ca un protest față de mărirea tarifelor la combustibil, protestatarii ocupând, de regulă, sensurile giratorii de pe drumurile naționale, autostrăzile și din orașele franceze. <a href="#fnref:1" class="reversefootnote" role="doc-backlink">↩</a></p>
</li>
</ol>
</div>
https://crimethinc.com/2022/02/15/razboi-si-anarhisti-perspective-anti-autoritare-din-ucraina2022-02-15T23:47:00Z2022-05-17T18:45:05ZRăzboi și anarhiști: perspective anti-autoritare din Ucraina Anarhiștii din Ucraina analizează protestele din 2014 din Maidan, ascensiunea fasciștilor, războiul civil și amenințarea războiului cu Rusia.
<figure><img class="u-photo" alt="" src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/header.jpg" /></figure>
<p><em>Prezentăm acest articol realizat de anarhiști din Ucraina pentru a oferi un context pentru modul în care unii participanți la mișcările sociale din această țară văd evenimentele dificile care au avut loc în ultimii nouă ani. Credem că este important ca oamenii de pretutindeni să se confrunte cu evenimentele descrise mai jos și cu întrebările pe care le ridică aceste evoluții. Acest text trebuie citit în contextul celorlalte perspective pe care le-am publicat din <a href="/2022/02/03/ukraine-between-two-fires-anarchists-in-the-region-on-the-looming-threat-of-war">Ucraina</a> și <a href="/2022/02/22/against-annexations-and-imperial-aggression-a-statement-from-russian-anarchists-against-russian-aggression-in-ukraine">Rusia</a>.</em>
***</p>
<p>Acest text a fost compus împreună de mai multe persoane active în grupuri anti-autoritare din Ucraina. Nu reprezentăm o singură organizație, dar ne-am reunit pentru a scrie acest text și a ne pregăti de un posibil război.</p>
<p>Pe lângă noi, textul a fost editat de mai mult de zece persoane, inclusiv participanți la evenimentele descrise în text, jurnaliști care au verificat exactitatea afirmațiilor noastre și persoane anarhiste din Rusia, Belarus și Europa. Am primit multe corecturi și lămuriri pentru a scrie un text cât mai obiectiv posibil.</p>
<p>Dacă izbucnește războiul, nu știm dacă mișcarea anti-autoritară va supraviețui, dar vom încerca să facem acest lucru posibil. Între timp, acest text este o încercare de a lăsa în mediul online experiența pe care am acumulat-o.</p>
<hr />
<p>În acest moment, lumea discută activ despre un posibil război între Rusia și Ucraina. Trebuie să clarificăm că războiul dintre Rusia și Ucraina a început încă din 2014.</p>
<p>Dar mai întâi contextul.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/1.jpg" />
</figure>
<h1 id="protestele-maidan-din-kiev">Protestele Maidan din Kiev</h1>
<p>În 2013, în Ucraina a început proteste în masă, declanșate de Berkut (forțele speciale ale poliției), când au bătut studenți protestatari nemulțumiți de refuzul președintelui de atunci, Viktor Ianukovici, de a semna acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Această agresiune a funcționat ca un apel la acțiune pentru multe sectoare ale societății. Devenise clar pentru toată lumea că Ianukovici întrecuse limita. Protestele au dus în cele din urmă la fuga președintelui.</p>
<p>În Ucraina, aceste evenimente sunt numite „Revoluția demnității”. Guvernul rus îl prezintă ca pe o lovitură de stat nazistă, un proiect al Departamentului de Stat al SUA și așa mai departe. Protestatarii înșiși erau o mulțime pestriță: activiști de extremă dreaptă cu simbolurile lor, lideri liberali care vorbeau despre valorile europene și integrarea europeană, ucraineni de rând care au ieșit împotriva guvernului, câțiva stângiști. În timp ce sentimentele anti-oligarhice erau dominante în rândul protestatarilor, oligarhilor cărora nu le-a plăcut de Ianukovici au finanțat protestul pentru că acesta, împreună cu apropiații săi, au încercat să monopolizeze marile afaceri în timpul mandatului său. Adică, pentru alți oligarhi, protestul a reprezentat o șansă de a-și salva afacerile. De asemenea, mulți reprezentanți ai întreprinderilor mici și mijlocii au participat la protest, deoarece oamenii lui Ianukovici nu le-au permis să lucreze liber, cerându-le bani. Oamenii de rând au fost nemulțumiți de nivelul ridicat de corupție și de conduita arbitrară a poliției. Naţionaliştii care s-au opus lui Ianukovici pe motiv că este un politician pro-rus s-au reafirmat semnificativ. Expatriații bieloruși și ruși s-au alăturat protestelor, percepându-l pe Ianukovici drept un prieten al dictatorilor bieloruși și ruși, Alexandru Lukașenko și Vladimir Putin.</p>
<p>Dacă ați văzut videoclipuri de la mitingul de la Maidan, poate ați observat că gradul de violență a fost ridicat; protestatarii nu au avut unde să se retragă, așa că au fost nevoiți să lupte până la capăt. Berkut a înfășurat cuie în jurul grenadelor care, după explozie, au lăsat răni multiple, lovind oamenii în ochi; de aceea au fost foarte mulți răniți. În etapele finale ale conflictului, forțele de securitate au folosit arme militare, ucigând 106 protestatari.</p>
<p>Ca răspuns, protestatarii au produs grenade și explozibili DIY și au adus arme de foc la Maidan. Fabricarea cocktail-urilor Molotov ducea cu gândul la mici divizii.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/2.jpg" />
</figure>
<p>În protestele de la Maidan din 2014, autoritățile au folosit mercenari (<em>titușki</em>), le-au dat arme, i-au coordonat și au încercat să-i folosească ca forță loială organizată. Au fost lupte cu ei care au implicat bâte, ciocane și cuțite.</p>
<p>Spre deosebire de opinia conform căreia Maidanul a fost o „manipulare de către UE și NATO”, susținătorii integrării europene au cerut un protest pașnic, considerându-i, în derâdere, pe protestatarii militanți drept marionete. UE și Statele Unite au criticat ocuparea clădirilor guvernamentale. Într-adevăr, forțele și organizațiile „pro-occidentale” au participat la protest, dar nu au controlat tot protest. Diferite forțe politice, inclusiv extrema dreaptă, au intervenit activ în mișcare și au încercat să-i dicteze agenda. S-au mobilizat rapid și au devenit o forță organizatorică datorită faptului că au creat primele detașamente de luptă și i-au invitat pe toți să li se alăture, antrenându-i și direcționându-i.</p>
<p>Cu toate acestea, niciuna dintre forțe nu a fost absolut dominantă. Tendința principală a fost una de mobilizare protestatară spontană îndreptată împotriva regimului corupt și nepopular al lui Ianukovici. Poate că Maidanul poate fi clasificat drept una dintre multele „revoluții furate”. Sacrificiile și eforturile a zeci de mii de oameni au fost uzurpate de o mână de politicieni care și-au clădit drumul spre putere și control asupra economiei.</p>
<h1 id="rolul-anarhistilor-in-protestele-din-2014">Rolul anarhiștilor în protestele din 2014</h1>
<p>În ciuda faptului că anarhiștii din Ucraina au o istorie lungă, în timpul conducerii lui Stalin, toți cei care aveau legătură cu anarhiștii în orice fel au fost reprimați, iar mișcarea s-a stins și, în consecință, transferul de experiență revoluționară a încetat. Mișcarea a început să-și revină în anii 1980 datorită eforturilor istoricilor, iar în anii 2000 a primit un mare imbold datorită dezvoltării subculturilor și antifascismului. Dar, în 2014, mișcarea nu era încă pregătită pentru provocări istorice serioase.</p>
<p>Înainte de începerea protestelor, anarhiștii erau activiști individuali sau împărțiți în grupuri mici. Puțini susțineau că mișcarea ar fi trebuit să fie organizată și revoluționară. Dintre organizațiile bine cunoscute care se pregăteau pentru astfel de evenimente, a existat Confederația Revoluționară a Anarho-Sindicaliștilor Mahno (RCAS din Mahno), însă la începutul revoltelor aceasta s-a dizolvat, deoarece participanții nu au putut elabora o strategie pentru noua situație.</p>
<p>Evenimentele din Maidan au fost ca o situație în care forțele speciale pătrund în casa ta și trebuie să acționezi decisiv, doar că arsenalul tău este format doar din versuri punk, veganism, cărți vechi de 100 de ani și, în cel mai bun caz, experiență de participare la antifascismul stradal și conflictele sociale locale. În consecință, a existat multă confuzie, deoarece oamenii încercau să înțeleagă ce se întâmplă.</p>
<p>La momentul respectiv, nu era posibil să se formuleze o viziune unitară asupra situației. Prezența extremei drepte în stradă i-a descurajat pe mulți anarhiști să susțină protestele, deoarece aceștia nu doreau să stea alături de naziști de aceeași parte a baricadelor. Acest lucru a adus multe controverse în mișcare; unii i-au acuzat pe cei care au decis până la urmă să se alăture protestelor considerate fasciste.</p>
<p>Anarhiștii care au participat la proteste au fost nemulțumiți de brutalitatea poliției, de Ianukovici și de poziția sa pro-rusă. Cu toate acestea, nu au putut avea un impact semnificativ asupra protestelor, ei fiind, în esență, o minoritate/un grup marginal/o categorie marginală.</p>
<p>În cele din urmă, anarhiștii au participat la revoluția de la Maidan individual și în grupuri mici, în principal în inițiative voluntare/non-militante. După un timp, au decis să coopereze și să facă propria „sută” (un grup de luptă de 60-100 de oameni). Însă, în timpul înregistrării detașamentului (o procedură obligatorie pe Maidan), anarhiștii depășiți numeric au fost dispersați de participanții înarmați de extremă dreaptă. Anarhiștii au rămas, dar nu au mai încercat să creeze grupuri organizate mari.</p>
<p>Printre cei uciși pe Maidan s-a numărat și anarhistul Serghei Kemski, care, în mod ironic, a fost considerat Erou post-mortem al Ucrainei. A fost împușcat de un lunetist în timpul fazei aprinse a confruntării cu forțele de securitate. În timpul protestelor, Serghei a înaintat protestatarilor un apel intitulat „Auzi, Maidan?”, în care a conturat posibile modalități de dezvoltare a revoluției, punând accent pe aspectele democrației directe și transformării sociale. Textul este disponibil în limba engleză <a href="https://theanarchistlibrary.org/library/serhiy-kemsky-do-you-hear-maidan">aici</a>.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/3.jpg" /> <figcaption>
<p>Constituirea unei echipe anarhiste.</p>
</figcaption>
</figure>
<h1 id="inceputul-razboiului-anexarea-crimeei">Începutul războiului: anexarea Crimeei</h1>
<p>Conflictul armat cu Rusia a început în urmă cu opt ani, în noaptea de 26 spre 27 februarie 2014, când clădirea Parlamentului Crimeei și Consiliul de Miniștri au fost ocupate de <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Little_green_men_(Russo-Ukrainian_War)">oameni necunoscuți înarmați</a>. Au folosit arme, uniforme și echipamente rusești, însă nu aveau simbolurile armatei ruse. Putin nu a recunoscut inițial participarea armatei ruse la această operațiune, deși ulterior a făcut-o personal în filmul documentar de propagandă <a href="https://smotrim.ru/video/1188898">„Crimeea: Calea către patrie”</a>.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/4.jpg" /> <figcaption>
<p>Bărbați înarmați în uniforme fără insigne blocând o unitate militară ucraineană în Crimeea la 9 martie 2014.</p>
</figcaption>
</figure>
<p>Aici trebuie să înțelegem că, în timpul lui Ianukovici, armata ucraineană era într-o stare foarte proastă. Știind că în Crimeea se aflao armată regulată rusă de 220.000 de soldați, guvernul provizoriu al Ucrainei nu a îndrăznit să o înfrunte.</p>
<p>După ocupare, mulți locuitori s-au confruntat cu represiuni care continuă până și astăzi. Tovarășii noștri sunt și ei printre cei reprimați. Putem trece în revistă pe scurt unele dintre cele mai importante cazuri. Anarhistul Alexander Kolcenko a fost arestat împreună cu activistul pro-democratic Oleg Sențov și transferat în Rusia pe 16 mai 2014; cinci ani mai târziu, au fost eliberați în urma unui schimb de prizonieri. Anarhistul Alexei Şestakovici a fost torturat, sufocat cu o pungă de plastic pe cap, bătut şi ameninţat cu represalii; totuși, a reușit să scape. Anarhistul Evgenîi Karakașev a fost arestat în 2018 pentru o postare pe Vkontakte (o rețea de socializare); este în continuare în arest.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/5.jpg" /> <figcaption>
<p>Anarhistul Alexander Kolcenko după schimbul de prizonieri.</p>
</figcaption>
</figure>
<h1 id="dezinformare">Dezinformare</h1>
<p>Au avut loc mitinguri pro-ruse în orașele vorbitoare de limbă rusă din apropierea graniței cu Rusia. Participanții se temeau de NATO, de naționaliștii radicali și de represiunea care viza etnicii ruși. După prăbușirea URSS-ului, multe familii din Ucraina, Rusia și Belarus păstraseră legăturile de familie, însă evenimentele din Maidan au provocat o scindare puternică în relațiile personale. Cei care se aflau în afara Kievului și se uitau la televiziunea rusă erau convinși că Kievul fusese capturat de o juntă nazistă și că acolo au loc epurări ale populației vorbitoare de limbă rusă.</p>
<p>Rusia a lansat o campanie de propagandă folosind următorul mesaj: „pedepsitorii”, adică naziștii, vin de la Kiev la Donețk, vor să distrugă populația rusă (deși Kievul este un oraș ce folosește predominant și limba rusă). În declarațiile lor de dezinformare, propagandiștii au folosit fotografii ale extremei drepte și au răspândit tot felul de știri false. În timpul ostilităților, a apărut una dintre cele mai notorii minciuni: așa-numita crucificare a unui băiețel de trei ani, care ar fi fost atașat de un tanc și târât de-a lungul drumului. În Rusia această știre a fost transmisă pe canalele federale principale și a devenit virală pe internet.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/6.jpg" /> <figcaption>
<p>Știri false de la un canal rusesc. O femeie povestește cum a văzut execuțiile și răstignirea unui băiețel de trei ani.</p>
</figcaption>
</figure>
<p>În 2014, în opinia noastră, dezinformarea a jucat un rol esențial în generarea conflictului armat: unii locuitori din Donețk și Lugansk s-au speriat că vor fi uciși, așa că s-au înarmat și au chemat trupele lui Putin.</p>
<h1 id="conflict-armat-in-estul-ucrainei">Conflict armat în estul Ucrainei</h1>
<p>„Trăgaciul războiului a fost apăsat”, a declarat cu propriile sale cuvinte Igor Gîrkin, colonel al FSB (agenția de securitate de stat, succesori ai KGB) al Federației Ruse. Gîrkin, un susținător al imperialismului rus, a decis să radicalizeze protestele pro-ruse. A trecut granița cu un grup înarmat de ruși și, pe 12 aprilie 2014, a pus mâna pe clădirea Ministerului de Interne din Slaviansk pentru a intra în posesia armelor. Forțele de securitate pro-ruse au început să se alăture lui Gîrkin. Când au apărut primele informații despre grupurile înarmate ale lui Gîrkin, Ucraina a anunțat începerea unei operațiuni antiteroriste.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/7.jpg" />
</figure>
<p>O parte a societății ucrainene, hotărâtă să protejeze suveranitatea națională și realizând că armata avea o capacitate slabă, a organizat o mare mișcare de voluntari. Cei care erau oarecum competenți în operațiuni militare au devenit instructori sau au format batalioane de voluntari. Unii oameni s-au alăturat armatei obișnuite și batalioanelor voluntare ca susținători umanitari. Au strâns fonduri pentru arme, alimente, muniții, combustibil, transport, închirieri de mașini civile și altele asemenea. Adesea, participanții la batalioanele de voluntari erau înarmați și echipați mai bine decât soldații armatei statului. Aceste detașamente au demonstrat un nivel semnificativ de solidaritate și autoorganizare și au înlocuit, de fapt, funcțiile de apărare teritorială ale statului, permițând armatei (care era slab echipată la acea vreme) să reziste cu succes inamicului.</p>
<p>Teritoriile controlate de forțele pro-ruse au început să se micșoreze rapid. Apoi a intervenit armata de stat rusă.</p>
<p>Putem evidenția trei puncte cronologice cheie:</p>
<ol>
<li>Armata ucraineană și-a dat seama că din Rusia veneau arme, voluntari și specialiști militari. Prin urmare, pe 12 iulie 2014, aceasta au început o operațiune la granița dintre Ucraina și Rusia. Cu toate acestea, în timpul marșului militar, armata ucraineană a fost atacată de artileria rusă și operațiunea a eșuat. Forțele armate au suferit pierderi mari.</li>
<li>Armata ucraineană a încercat să ocupe regiunea Donețk. În timp ce înaintau, au fost înconjurați de trupe de stat ruse lângă Ilovaisk. Au fost capturați și oameni pe care îi cunoaștem, care făceau parte dintr-unul dintre batalioanele de voluntari. Au fost martori direcți la atacurile armatei ruse. După trei luni, au reușit să se întoarcă în urma unui schimb de prizonieri de război.</li>
<li>Armata ucraineană controla orașul Debaltseve, unde se afla un mare nod feroviar. Acest lucru a perturbat circulația drumul care leagă direct Donețk și Lugansk. În ajunul negocierilor dintre Poroșenko (președintele Ucrainei la acea vreme) și Putin, care ar fi trebuit să înceapă o încetare a focului pe termen lung, pozițiile ucrainene au fost atacate de unități care aveau sprijinul trupelor ruse. Armata ucraineană a fost din nou înconjurată și a suferit pierderi grele.</li>
</ol>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/8.jpg" /> <figcaption>
<p>Luptători voluntari care desfășurau acțiuni în Ilovaisk în 2014.</p>
</figcaption>
</figure>
<p>Deocamdată (vorbind în februarie 2022), părțile au convenit asupra unei încetări a focului și a unui ordin condiționat de „pace și liniște”, care este menținut, deși există încălcări consistente. Mulți oameni mor în fiecare lună.</p>
<p>Rusia neagă prezența în regiune a trupelor ruse și furnizarea de arme către teritoriile necontrolate de autoritățile ucrainene. <a href="https://www.bbc.com/news/world-europe-28949582">Soldații ruși</a> care au fost capturați susțin că fuseseră mobilizați pentru un exercițiu militar și, abia când au ajuns la destinație, și-au dat seama că se aflau, de fapt, în plin război în Ucraina. Înainte de a trece granița, au îndepărtat simbolurile armatei ruse, așa cum au făcut-o colegii lor în Crimeea. În Rusia, jurnaliştii au găsit cimitire <a href="https://glasnostgone.org/2020/10/07/mass-graves-russias-dead-soldiers-in-ukraine-or-russias-victims">ale soldaților căzuți</a>, însă informațiile despre moartea lor sunt necunoscute: epitaful de pe pietrele funerare indică doar data morții lor – anul 2014.</p>
<h1 id="sustinatorii-republicilor-nerecunoscute">Susținătorii republicilor nerecunoscute</h1>
<p>Baza ideologică a oponenților Maidanului a fost și ea diversă. Principalele idei unificatoare au fost nemulțumirea față de violența împotriva poliției și opoziția față de revoltele din Kiev. Oamenii care au fost crescuți cu narațiuni culturale, filme și muzică rusești, se temeau de distrugerea limbii ruse. Susținătorii URSS și admiratorii victoriei acesteia în al Doilea Război Mondial credeau că Ucraina ar trebui să fie aliniată cu Rusia și erau nemulțumiți de ascensiunea naționaliștilor radicali. Adepții Imperiului Rus au perceput protestele Maidan ca pe o amenințare la adresa spațiului rusesc. Ideile acestor aliați ar putea fi ilustrate cu această fotografie care arată steaguri ale URSS, Imperiului Rus și panglica Sf. Gheorghe ca simbol al victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial. I-am putea prezenta drept conservatori autoritari, susținători ai vechii ordini.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/9.jpg" /> <figcaption>
<p>Steagurile URSS, Imperiului Rus și panglica Sf. Gheorghe ca simbol al victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial.</p>
</figcaption>
</figure>
<p>Partea pro-rusă era formată din polițiști, antreprenori, politicieni și militari care simpatizau cu Rusia, cetățeni obișnuiți speriați de știrile false, diverși indivizi de extremă dreaptă, inclusiv patrioți ruși și diferite tipuri de monarhiști, imperialiști pro-ruși, grupul operativ „Rusich”, grupul PMC [companie militară privată] „Wagner”, inclusiv celebrul neonazist Alexei Milchakov și recent răposatul Egor Prosvirnin, fondatorul proiectului șovinist naționalist de mass-media rusesc „Sputnik și Pogrom”, pe lângă mulți alții. Au fost și stângiști autoritari, care celebrează URSS-ul și victoria sa în al Doilea Război Mondial.</p>
<h1 id="ascensiunea-extremei-drepte-in-ucraina">Ascensiunea extremei drepte în Ucraina</h1>
<p>După cum am arătat, dreapta a reușit să câștige simpatie în timpul Maidanului prin organizarea de unități de luptă și fiind pregătită să înfrunte fizic Berkutul. Faptul că s-au înarmat le-a permis să-și mențină independența și să-i facă pe alții să ia seama la ei. În ciuda faptului că au folosit deschis simboluri fasciste, cum ar fi svastici, cârlige de lup, cruci celtice și sigle SS, a fost dificil să fie discreditați, deoarece nevoia de a lupta împotriva forțelor guvernului Ianukovici i-a determinat pe mulți ucraineni să aleagă cooperarea cu ei.</p>
<p>După Maidan, dreapta a suprimat activ mitingurile forțelor pro-ruse. La începutul operațiunilor militare, au început să formeze batalioane de voluntari. Unul dintre cele mai faimoase este batalionul „Azov”. La început, era format din 70 de luptători; acum este un regiment de 800 de oameni cu propriile vehicule blindate, artilerie, companie de tancuri și un proiect separat, în conformitate cu standardele NATO, școala de sergenți. Batalionul Azov este una dintre cele mai eficiente unități de luptă din armata ucraineană. Au existat și alte formațiuni militare fasciste, cum ar fi Unitatea de Voluntari ucraineni „Sectorul de dreapta” și Organizația Naționaliștilor Ucraineni, dar sunt mai puțin cunoscute.</p>
<p>În consecință, dreapta ucraineană și-a făcut o reputație proastă în presa rusă. Dar mulți din Ucraina au considerat că ceea ce era privit cu ostilitate în Rusia, era un simbol al luptei din Ucraina. De exemplu, numele naționalistului Stepan Bandera, care este considerat un colaborator nazist în Rusia, a fost folosit activ de protestatari ca o formă de batjocură. Unii se numeau <a href="https://uk.wikipedia.org/wiki/Жидобандерівці">iudeo-bandereni</a>, ca să trolleze susținătorii teoriilor conspirației evreiești/masonice.</p>
<p>Cu timpul, trollingul a scăpat de sub control. Dreapta purta deschis simboluri naziste; susținători obișnuiți ai Maidanului au susținut că sunt ei înșiși bandereni care mănâncă bebeluși ruși și au făcut meme despre asta. Extrema dreaptă și-a făcut loc în mainstream: au fost invitați să participe la emisiuni de televiziune și alte platforme media corporative, unde au fost prezentați ca patrioți și naționaliști. Susținătorii liberali ai Maidanului le-au luat partea, crezând că naziștii sunt o farsă inventată de presa rusă. Din 2014 până în 2016, oricine era pregătit să lupte a fost primit cu brațele deschise, fie că era azist, anarhist, lider al unei grupări criminale organizate, sau politician care nu și-a îndeplinit niciuna din promisiuni.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/10.jpg" /> <figcaption>
<p>Luptători de extremă dreaptă cu o zvastică și un steag NATO. Batalionul Azov are o atitudine negativă față de NATO; în prezent, SUA nu transferă arme către Azov.</p>
</figcaption>
</figure>
<p>Ascensiunea extremei drepte se datorează faptului că a fost mai bine organizată în situații critice și a putut sugera altor rebeli metode eficiente de luptă. Anarhiștii au oferit ceva similar în <a href="/2021/06/30/belarus-when-we-rise-a-critical-analysis-of-the-2020-revolt-against-the-dictatorship">Belarus</a>, unde au reușit să câștige și simpatia publicului, dar nu la o scară atât de semnificativă precum extrema dreaptă în Ucraina.</p>
<p>Până în 2017, după ce a început încetarea focului și a scăzut nevoia de luptători radicali, SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei) și guvernul de stat au cooptat mișcarea de dreapta, închizând sau neutralizând pe oricine avea o perspectivă „antisistem” sau independentă asupra modului de dezvoltare a mișcării, inclusiv Oleksandr Muziciko, Oleg Muzhciil, Iaroslav Babici și alții.</p>
<p>Astăzi încă este o mișcare mare, dar popularitatea lor este la un nivel comparabil scăzut, iar liderii lor sunt afiliați serviciului de securitate, poliției și politicienilor; nu reprezintă o forță politică cu adevărat independentă. Discuțiile despre problema extremei drepte devin din ce în ce mai frecvente în tabăra democratică, unde oamenii dezvoltă o înțelegere a simbolurilor și organizațiilor cu care au de-a face, mai degrabă decât să respingă în tăcere îngrijorările.</p>
<h1 id="activitatea-anarhistilor-si-antifascistilor-in-timpul-razboiului">Activitatea anarhiștilor și antifasciștilor în timpul războiului</h1>
<p>Odată cu izbucnirea operațiunilor militare, a apărut o divizare între cei care sunt pro ucraineni și cei care susțin așa-numitul DNR/LNR („Republica Populară Donețk” și „Republica Populară Lugansk”).</p>
<p>A existat un sentiment larg răspândit de „spuneți nu războiului” în scena punk în primele luni de război, dar nu a durat mult. Să analizăm taberele pro-ucrainene și pro-ruse.</p>
<h1 id="pro-ucraineni">Pro-ucraineni</h1>
<p>Din cauza lipsei unei organizări de masă, primii voluntari anarhiști și antifasciști au mers la război individual, medici militari și voluntari. Au încercat să-și formeze propria unitate, dar din cauza lipsei de cunoștințe și resurse, această încercare a eșuat. Unii s-au alăturat chiar batalionului Azov și OUN (Organizația Naționaliștilor Ucraineni). Motivele erau banale: s-au alăturat celor mai accesibile trupe. În consecință, unii s-au convertit la politica de dreapta.</p>
<p class="darkred"><em>[Nota redacției: Deși nu cunoaștem detaliile acestor evenimente - și este dificil să le confirmăm în timp ce autorii se află în mijlocul unui război pe scară largă - este evident că orice presupus antifascist sau “anarhist” care s-a alăturat unei miliții organizate de fasciști nu a fost niciodată cu adevărat anarhist. Păstrăm acest paragraf așa cum a ajuns la noi, deoarece credem că este important să fim criticx și să centrăm vocile oamenilor în mijlocul evenimentelor. Puteți citi mai multe din gândurile noastre despre asta <a href="https://twitter.com/crimethinc/status/1497700213460451329">aici</a>.]</em></p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/11.jpg" /> <figcaption>
<p>Antifasciști în curs de pregătire la baza Sectorului Dreapta din Desna. Merită menționat că această fotografie include doi antifasciști din Moscova care s-au alăturat conflictului armat. 2014.</p>
</figcaption>
</figure>
<p>Cei care nu au luat parte la bătălii au strâns fonduri pentru recuperarea persoanelor rănite în Est și pentru construirea unui <a href="https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=477205119338636&id=443606586031823">buncăr într-o grădiniță</a> situată lângă linia frontului. A existat și un squat numit „Autonomie” în Harkov, un centru social și cultural anarhist; în acel moment, s-au concentrat asupra ajutorării refugiaților. Au oferit locuințe și o <a href="/2007/10/27/the-really-really-free-market-instituting-the-gift-economy">piață permanentă cu adevărat liberă</a>, consultându-se cu noii veniți, îndrumându-i pe aceștia către resurse și desfășurând activități educaționale. În plus, centrul devenise un loc pentru discuții teoretice. Din păcate, în 2018, proiectul a încetat să mai existe.</p>
<p>Toate aceste acțiuni au fost inițiative individuale ale anumitor persoane și grupuri. Ele nu s-au întâmplat în cadrul unei singure strategii unitare.</p>
<p>Unul dintre cele mai semnificative fenomene ale acelei perioade a fost o altă organizație naționalistă radicală, „Autonomnîi Opir” (rezistența autonomă). Au început să se încline către stânga în 2012; până în 2014, se îndreptaseră atât de mult către stânga, încât membrii individuali se autodefineau ei înșiși ca „anarhiști”. Ei și-au încadrat naționalismul ca pe o luptă pentru „libertate” și o contrabalansare a naționalismul rus, folosindu-se de mișcarea zapatistă și de kurzi ca modele. În comparație cu celelalte proiecte din societatea ucraineană, ei au fost priviți ca cei mai apropiați aliați, așa că unii anarhiști au cooperat cu ei, în timp ce alții au criticat această cooperare și organizația în sine. De asemenea, membrii AO au participat activ la batalioane de voluntari și au încercat să dezvolte ideea de „anti-imperialism” în rândul armatei. De asemenea, au apărat dreptul femeilor de a participa la război; membre feminine ale AO au participat la operațiunile de luptă. AO a asistat centrele de instruire în pregătirea luptătorilor și a medicilor, s-a oferit voluntar pentru armată și a organizat centrul social „Citadela” din Lvov, unde erau cazați refugiați.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/12.jpg" /> <figcaption>
<p>Moscova, 2014: Anarhiști care mărșăluiesc împotriva agresiunii ruse.</p>
</figcaption>
</figure>
<h1 id="pro-rusi">Pro-ruși</h1>
<p>Imperialismul rus modern se bazează pe percepția că Rusia este succesorul URSS – nu datorită sistemul său politic, ci pe baze teritoriale. Regimul Putin vede victoria sovietică în al Doilea Război Mondial nu ca pe o victorie ideologică asupra nazismului, ci drept o victorie asupra Europei, demonstrând puterea Rusiei. În Rusia și în țările pe care le controlează aceasta, populația are mai puțin acces la informații, așa că mașina de propagandă a lui Putin nu se deranjează să creeze un concept politic complex. Narațiunea este în esență următoarea: SUA și Europa se temeau de o URSS puternică, Rusia este succesorul URSS și întregul teritoriu al fostei URSS este rus; tancurile rusești au intrat în Berlin, ceea ce înseamnă că „O putem face din nou.” și vom arăta NATO-ului cine este cel mai puternic; motivul pentru care Europa „decade” este pentru că toți homosexualii și imigranții sunt scăpați de sub control acolo.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/13.jpg" /> <figcaption>
<p>Autocolante foarte populare în Rusia în 2014 și 2015. Pe inscripția scrie „Putem să o facem din nou”.</p>
</figcaption>
</figure>
<p>Fundamentul ideologic care menține o poziție pro-rusă în rândul stângii a fost moștenirea URSS și victoria sa în al Doilea Război Mondial. Întrucât Rusia susține că guvernul de la Kiev a fost capturat de naziști și juntă, oponenții Maidanului s-au descris drept luptători împotriva fascismului și a juntei de la Kiev. Acest branding a indus simpatie în rândul stângii autoritare – de exemplu, în Ucraina, inclusiv în organizația „Borotba”. În timpul celor mai semnificative evenimente din 2014, ei au luat mai întâi o poziție loialistă și apoi o poziție pro-rusă. La Odesa, pe 2 mai 2014, câțiva dintre activiștii lor au fost uciși în timpul revoltelor stradale. Câțiva membri au participat și la luptele din regiunile Donețk și Lugansk, iar unii dintre ei au murit acolo.</p>
<p>„Borotba” și-au descris motivația ca dorința de a lupta împotriva fascismului. Ei au îndemnat stânga europeană să fie solidară cu „Republica Populară Donețk” și „Republica Populară Lugansk”. După ce e-mailul lui Vladislav Surkov (strategul politic al lui Putin) a fost spart, a fost dezvăluit că membrii lui Borotba au primit finanțare și au fost <a href="https://medium.com/@bidin/боротьба-и-сурков-документальные-подтверждения-сотрудничества-d4e1cafce7b6">supervizați de oamenii lui Surkov</a>.</p>
<p>Comuniștii autoritari ai Rusiei au îmbrățișat republicile separatiste din motive similare.</p>
<p>Prezența susținătorilor de extremă dreaptă în Maidan i-a motivat și pe antifasciștii apolitici să susțină „DNR” și „LNR”. Din nou, unii dintre ei au participat la luptele din regiunile Donețk și Lugansk, iar unii dintre ei au murit acolo.</p>
<p>Printre antifasciștii ucraineni, au existat antifasciști „apolitici”, oameni afiliați subcultural care aveau o atitudine negativă față de fascism „pentru că bunicii noștri au luptat împotriva lui”. Înțelegerea lor asupra fascismului era abstractă: ei înșiși erau adesea incoerenți din punct de vedere politic, sexiști, homofobi, patrioți ai Rusiei și altele asemenea.</p>
<p>Ideea de a susține așa-zisele republici a câștigat un sprijin larg în rândul stângii europene. Cei mai notabili dintre susținătorii acestora au fost trupa rock italiană „Banda Bassotti” și partidul german Die Linke. Pe lângă strângerea de fonduri, Banda Bassotti a făcut un turneu în „Novorossia”. Fiind în Parlamentul European, Die Linke a susținut narațiunea pro-rusă în toate felurile posibile și a organizat <a href="https://www.jungewelt.de/blogs/rlk-2016/302211">videoconferințe cu militanți pro-ruși</a>, mergând în Crimeea și în republicile nerecunoscute. Membrii mai tineri ai Die Linke, precum și cei Fundația Rosa Luxemburg (fundația de partid Die Linke), susțin că această poziție nu este împărtășită de toți membrii, dar este răspândită de cei mai proeminenți membri ai partidului, cum ar fi Sahra Wagenknecht și <a href="https://www.linksfraktion.de/presse/pressemitteilungen/detail/nato-erweiterung-stoppen">Sevim Dağdelen</a>.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/14.jpg" /> <figcaption>
<p>Banda Bassotti din Donețk în 2014.</p>
</figcaption>
</figure>
<p>Poziția pro-rusă nu a câștigat popularitate în rândul anarhiștilor. Dintre declarațiile individuale, cea mai vizibilă a fost poziția lui Jeff Monson, un luptător de arte marțiale mixte din SUA care are tatuaje cu simboluri anarhiste. Anterior se considera anarhist, dar în Rusia lucrează deschis pentru partidul la guvernare Rusia Unită și servește ca deputat în Duma.</p>
<p>Pentru a rezuma tabăra de „stânga” pro-rusă, vedem munca serviciilor speciale ruse și consecințele incapacității ideologice. După ocuparea Crimeei, angajații FSB-ului rus s-au apropiat de antifasciști și anarhiști locali în conversații, oferindu-le permisiunea să-și continue activitățile, dar sugerând că ar trebui să includă de acum înainte ideea că Crimeea ar trebui să facă parte din Rusia în agitația lor. În Ucraina, există mici grupuri de propagandă și activiste care se poziționează ca antifasciste în timp ce exprimă o poziție pro-rusă la bază; mulți îi suspectează că lucrează pentru Rusia. Influența lor este minimă în Ucraina, dar membrii lor sunt folosiți pe post de „goarne” de propagandiștii pro-ruși.</p>
<p>Există, de asemenea, oferte de „cooperare” din partea ambasadei Rusiei și a membrilor pro ruși ai parlamentului precum Ilia Kiva. Ei încearcă să mizeze pe atitudinea negativă față de naziști precum batalionul Azov și se oferă să plătească oamenii pentru a-și schimba poziția. Momentan, doar Rita Bondar a recunoscut deschis că a primit bani în acest fel. Obișnuia să scrie pentru platforme mass-media de stânga și anarhiste, dar, din cauza nevoii de bani, a scris sub pseudonim pentru platformele media afiliate propagandistului rus Dmitri Kiselev.</p>
<p>În Rusia însăși, asistăm la eliminarea mișcării anarhiste și la ascensiunea comuniștilor autoritari care îi înlătură pe anarhiști din subcultura antifascistă. Unul dintre cele mai grăitoare momente recente este organizarea unui turneu <a href="https://kzhome.info/crone/vIJ9mKGqhYeXnI0/znam-pobedy-turnir-mma-imeni-n-i-podvojskogo-g-roslavl-2021">antifascist în 2021 în memoria „soldatului sovietic”</a>.</p>
<hr />
<h1 id="exista-o-amenintare-de-razboi-cu-rusia-la-scara-larga-o-pozitie-anarhista">Există o amenințare de război cu Rusia la scară largă? O poziție anarhistă</h1>
<p>În urmă cu aproximativ zece ani, ideea unui război la scară largă în Europa ar fi părut o nebunie, din moment ce statele europene seculare din secolul 21 încearcă să-și edifice „umanismul” și să-și mascheze crimele. Când se angajează în operațiuni militare o fac undeva departe de Europa. Dar când vine vorba de Rusia, am asistat la ocuparea Crimeei și la referendumuri false ulterioare, la războiul din Donbas și la prăbușirea avionului <a href="https://www.bbc.com/news/world-europe-28357880">MH17</a>. Ucraina se confruntă în mod constant cu atacuri cibernetice și amenințări cu bombă, nu numai în clădirile statului, ci și în interiorul școlilor și grădinițelor.</p>
<p>În Belarus, în 2020, Lukașenko s-a declarat cu tupeu câștigătorul alegerilor, cu un rezultat de 80% din voturi. <a href="/2021/06/30/belarus-when-we-rise-a-critical-analysis-of-the-2020-revolt-against-the-dictatorship">Revolta din Belarus</a> a dus chiar la o grevă a <a href="https://youtube.com/watch?v=tAI_LAQAZio">propagandiştilor</a> din Belarus. Dar după aterizarea avioanelor rusești FSB, situația s-a schimbat dramatic și guvernul bielorus a reușit să suprime violent protestele.</p>
<p>Un scenariu similar a avut loc în <a href="/2022/01/12/kazakhstan-after-the-uprising-analysis-from-from-russian-anarchists-eyewitness-accounts-from-anarchists-in-almaty">Kazahstan</a>, dar acolo, armatele de stat din Rusia, Belarus, Armenia și Kîrgîzstan au fost aduse pentru a ajuta regimul să înăbușe revolta ca parte a cooperării CSTO (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă).</p>
<p>Serviciile speciale rusești au atras refugiații din Siria în Belarus pentru a crea un conflict la granița cu Uniunea Europeană. A fost descoperit și un grup al FSB-ului rus care a fost implicat în asasinate politice folosind arme chimice — deja cunoscutul „noviciok”. Pe lângă Skripals și Navalnîi, aceștia au ucis și alte personalități politice din Rusia. Regimul lui Putin răspunde tuturor acuzațiilor spunând „Nu suntem noi, mințiți cu toții”. Între timp, <a href="http://kremlin.ru/events/president/news/66181">Putin însuși a scris un articol</a> în urmă cu jumătate de an în care afirma că rușii și ucrainenii sunt o singură națiune și ar trebui să fie împreună. Vladislav Surkov (un strateg politic care fundamentează politica de stat rusă, legată de guvernele marionetă din așa-numitele DNR și LNR) a publicat un articol în care declara că „<a href="https://actualcomment.ru/bezlyudnaya-demokratiya-i-drugie-politicheskie-chudesa-2121-goda-2110111125.html">imperiul trebuie să se extindă, altfel va pieri</a>”. În Rusia, Belarus și Kazahstan, în ultimii doi ani, mișcarea de protest a fost suprimată cu brutalitate, iar mass-media independentă și de opoziție sunt distruse. Vă recomandăm să citiți mai multe despre activitățile Rusiei <a href="https://www.bellingcat.com">aici</a>.</p>
<p>Luând toate astea în considerare, probabilitatea unui război la scară largă este mare – și ceva mai mare în acest an decât anul trecut. Chiar și cei mai pricepuți analiști au șanse mici să poată prezice exact când va începe. Poate că o revoluție în Rusia ar atenua tensiunea în regiune; totuși, așa cum am scris mai sus, mișcarea de protest de acolo a fost înăbușită.</p>
<p>Anarhiștii din Ucraina, Belarus și Rusia susțin în mare parte independența Ucrainei în mod direct sau implicit. Asta pentru că, cu toată isteria națională, corupția și un număr mare de naziști, în comparație cu Rusia și țările controlate de aceasta, Ucraina arată ca o insulă a libertății. Această țară manifestă astfel de „fenomene unice” în regiunea post-sovietică prin aspecte precum înlocuirea președintelui, un parlament care are o putere mai mult decât nominală și dreptul la adunare pașnică; în unele cazuri, în contextul unei atenții sporite din partea societății, instanțele de judecată funcționează uneori chiar conform protocolului. A spune că acest lucru este de preferat situației din Rusia nu e ceva nou. După cum scria Bakunin: „<a href="https://www.marxists.org/reference/archive/bakunin/works/various/reasons-of-state.htm">Suntem ferm convinși că cea mai imperfectă republică este de o mie de ori mai bună decât cea mai iluminată monarhie”</a>.</p>
<p>Există multe probleme în interiorul Ucrainei, dar aceste probleme au o șansă mai mare să fie rezolvate fără intervenția Rusiei.</p>
<p>Merită să lupți cu trupele rusești în cazul unei invazii? Credem că răspunsul este da. Opțiunile pe care anarhiștii ucraineni le iau în considerare în prezent includ alăturarea la forțele armate ale Ucrainei, angajarea în apărarea teritorială, partizanatul și voluntariatul.</p>
<p>Ucraina este acum în fruntea luptei împotriva imperialismului rus. Rusia are planuri pe termen lung de a distruge democrația în Europa. Știm că până acum a fost acordată puțină atenție acestui pericol în Europa. Dar, dacă urmăriți declarațiile politicienilor de rang înalt, ale organizațiilor de extremă dreaptă și ale comuniștilor autoritari de-a lungul timpului, veți observa că există deja o mare rețea de spionaj în Europa. De exemplu, unor oficiali de rang înalt li se acordă un post într-o companie petrolieră rusă, după ce părăsesc mandatul (Gerhard Schröder, François Fillon).</p>
<p>Considerăm că sloganurile „Spune nu războiului” sau „Războiul imperiilor” sunt ineficiente și populiste. Mișcarea anarhistă nu are nicio influență asupra procesului, așa că astfel de declarații nu schimbă absolut nimic.</p>
<p>Poziția noastră se bazează pe faptul că nu vrem să fugim, nu vrem să fim ostatici și nu vrem să fim uciși fără luptă. Poți să te uiți la Afganistan ca să înțelegi ce înseamnă „Nu războiului”: când talibanii avansează, oamenii fug în masă, mor în haosul de pe aeroporturi, iar cei care rămân sunt epurați. Asta descrie ceea ce se întâmplă și în Crimeea și vă puteți imagina ce se va întâmpla după invadarea altor regiuni ale Ucrainei de către Rusia.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/15.jpg" /> <figcaption>
<p>Afganistan, 2021: Oamenii încearcă să se urce într-un avion NATO pentru a scăpa de talibani.</p>
</figcaption>
</figure>
<p>În ceea ce privește atitudinea față de NATO, autorii acestui text sunt împărțiți între două puncte de vedere. Unii dintre noi avem o abordare pozitivă față de această situație. Este evident că Ucraina nu poate contracara Rusia singură. Chiar și ținând cont de marea mișcare de voluntari, sunt necesare tehnologii și arme moderne. În afară de NATO, Ucraina nu are alți aliați care să poată ajuta în acest sens.</p>
<p>Aici ne putem aminti povestea Kurdistanului sirian. Localnicii au fost forțați să coopereze cu NATO împotriva ISIS – singurele alternative erau să fugă sau să fie uciși. Știm bine că sprijinul din partea NATO poate dispărea foarte repede dacă Occidentul își dezvoltă noi interese sau reușește să negocieze niște compromisuri cu Putin. Chiar și acum, auto-guvernarea kurdă este nevoită să coopereze cu regimul Assad, înțelegând că nu prea au altă alternativă.</p>
<p>O posibilă invazie rusă obligă poporul ucrainean să caute aliați în lupta împotriva Moscovei. Nu pe rețelele sociale, ci în lumea reală. Anarhiștii nu au resurse suficiente în Ucraina sau în altă parte pentru a răspunde eficient la invazia regimului lui Putin. Prin urmare, trebuie să ne gândim la acceptarea sprijinului din partea NATO.</p>
<p>Celălalt punct de vedere, la care subscriu alte persoane din acest grup, este că atât NATO, cât și UE, prin consolidarea influenței lor în Ucraina, vor întări sistemul actual de „capitalism sălbatic” din țară și vor face potențialul unei revoluții sociale și mai puțin fezabil. În sistemul capitalismului global, a cărui navă amiral este SUA ca lider al NATO, Ucrainei i se atribuie locul unei frontiere umile: un furnizor de forță de muncă și resurse ieftine. Prin urmare, este important ca societatea ucraineană să realizeze nevoia de independență față de toți imperialiștii. În contextul capacității de apărare a țării, accentul nu ar trebui să fie pus pe importanța tehnologiei NATO și a sprijinului pentru armata de stat, ci pe potențialul societății pentru rezistența gherilă de bază.</p>
<p>Considerăm că acest război e în primul rând împotriva lui Putin și a regimurilor aflate sub controlul său. Pe lângă motivația legitimă de a nu trăi sub o dictatură, vedem potențial în societatea ucraineană, care este una dintre cele mai active, independente și rebele din regiune. Istoria lungă de rezistență a poporului din ultimii treizeci de ani este o dovadă solidă în acest sens. Acest lucru ne dă speranța că conceptele de democrație directă au aici un teren fertil.</p>
<h1 id="situatia-actuala-a-anarhistilor-in-ucraina-si-noi-provocari">Situația actuală a anarhiștilor în Ucraina și noi provocări</h1>
<p>Poziția de „outsideri” din timpul Maidanului și războiul au avut un efect demoralizator asupra mișcării. Extinderea a fost îngreunată, deoarece propaganda rusă a monopolizat cuvântul „antifascism”. Datorită prezenței simbolurilor URSS în rândul militanților pro-ruși, atitudinea față de cuvântul „comunism” a fost extrem de negativă, astfel încât chiar și combinația „anarho-comunism” a fost percepută negativ. Declarațiile împotriva extremei drepte pro-ucrainene aruncă o umbră de îndoială asupra anarhiștilor în ochii oamenilor de rând. A existat o înțelegere tacită că extrema dreaptă nu-i va ataca pe anarhiști și antifasciști dacă aceștia nu-și vor afișa simbolurile la mitinguri și altele asemenea. Dreapta avea o mulțime de arme în mână. Această situație a creat un sentiment de frustrare; poliția nu funcționa bine, iar oricine putea fi ucis cu ușurință și fără consecințe. De exemplu, în 2015, activistul pro-rus Oles Buzina a fost ucis.</p>
<p>Toate acestea i-au încurajat pe anarhiști să abordeze problema mai serios.</p>
<p>Un underground radical a început să se dezvolte începând cu 2016; au început să apară știri despre acțiuni radicale. Au apărut resurse anarhiste radicale care explicau cum se cumpără arme și cum se fac ascunzători pentru muniții, spre deosebire de cele vechi, care se limitau doar la cocktail-uri Molotov.</p>
<p>În mediul anarhist, a devenit acceptabil să existe arme legale. <a href="https://www.popularfront.co/underground">Videoclipuri din taberele de antrenament anarhiste</a> unde se foloseau arme de foc au început să iasă la suprafață. Ecourile acestor schimbări au ajuns în Rusia și Belarus. În Rusia, FSB a lichidat o <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Network_(Russia)">rețea de grupuri anarhiste</a> care avea arme legale și practica airsoft. Cei arestați au fost torturați cu curent electric pentru a fi obligați să mărturisească acte de terorism și condamnați la pedepse de la 6 la 18 ani. În Belarus, în timpul protestelor din 2020, un grup rebel de anarhiști sub numele „<a href="https://abc-belarus.org/?p=14555&lang=en">Black Flag</a>” a fost reținut în timp ce încerca să treacă granița dintre Belarus și Ucraina. Aveau cu ei o armă de foc și o grenadă; conform mărturiei lui Igor Olinevici, el cumpărase arma în Kiev.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/16.jpg" /> <figcaption>
<p>Grupul rebel anarhist „Black Flag”</p>
</figcaption>
</figure>
<p>S-a schimbat și abordarea economică învechită a anarhiștilor: dacă înainte majoritatea lucra la locuri de muncă prost plătite „mai aproape de cei oprimați”, acum mulți încearcă să-și găsească un loc de muncă cu un salariu bun, cel mai adesea în sectorul IT.</p>
<p>Grupările antifasciste de stradă și-au reluat activitățile, angajându-se în acțiuni de represalii în cazurile atacurilor naziste. Printre altele, au organizat turneul „No Surrender” pentru luptătorii antifa și au lansat un documentar intitulat „Hoods”, care povestește despre nașterea grupului antifa de la Kiev. (Sunt disponibile subtitrări în engleză).</p>
<p>Antifascismul din Ucraina este un front important, deoarece, pe lângă un număr mare de activiști locali de extremă dreaptă, aici s-au <a href="https://www.bellingcat.com/news/uk-and-europe/2019/09/04/the-hardcore-russian-neo-nazi-group-that-calls-ukraine-home">mutat și mulți alți naziști notorii din Rusia</a> (inclusiv Serghei Korotkih și Alexei Levkin),din Europa (cum ar fi Denis „White Rex” Kapustin), și chiar din SUA (Robert Rando). Anarhiștii au documentat activitățile extremei drepte.</p>
<p>Există grupuri de activiști de diferite tipuri (anarhiști clasici, anarhiști queer, anarho-feministe, Food Not Bombs, inițiative ecologice și altele asemenea), precum și mici platforme de informare. Recent, grupul de telegram @uantifa a devenit o resursă antifascistă cu încărcătură politică și care-și transpune textele și în limba engleză.</p>
<p>Astăzi, tensiunile dintre grupuri se atenuează treptat, deoarece au avut loc multe acțiuni și participări comune la conflictele sociale. Printre cele mai importante se numără campania împotriva deportării anarhistului bielorus Aleksei Bolenkov (care a reușit să câștige un proces împotriva serviciilor speciale ucrainene și să rămână în Ucraina) și apărarea unui <a href="https://medium.com/@uantifa/podil-nazis-and-police-vs-techno-5d4ba4bb3438">raion din Kiev (Podil)</a> de raiduri ale poliției și de atacurile extremei drepte.</p>
<p>Avem în continuare foarte puțină influență asupra societății în general. Acest lucru se datorează în mare măsură faptului că însăși ideea nevoii de organizare și de crearea aunor structuri anarhiste a fost ignorată sau respinsă pentru o lungă perioadă de timp. (În memoriile sale, Nestor Mahno s-a plâns de asemenea de acest neajuns după înfrângerea anarhiștilor). Grupurile anarhiste au fost foarte repede destructurate de SBU [Serviciul de Securitate al Ucrainei] sau de extrema dreaptă.</p>
<p>Acum am ieșit din stagnare și ne dezvoltăm și, prin urmare, anticipăm noi represiuni și noi încercări ale SBU de a prelua controlul mișcării.</p>
<p>În această etapă, putem să spunem că rolul nostru este de a ilustra cele mai radicale abordări și puncte de vedere din tabăra democratică. Dacă liberalii preferă să se plângă poliției în cazul unui atac al poliției sau al extremei drepte, anarhiștii se oferă să coopereze cu alte grupuri care se confruntă cu o problemă similară și vin în apărarea instituțiilor sau a evenimentelor dacă există posibilitatea unui atac.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/15/17.jpg" />
</figure>
<p>Anarhiștii încearcă acum să creeze legături orizontale în societate, bazate pe interese comune, astfel încât comunitățile să își poată răspunde propriilor nevoi, inclusiv autoapărarea. Acest lucru diferă semnificativ de practica politică ucraineană obișnuită, în care se propune adesea unirea în jurul organizațiilor, reprezentanților sau poliției. Organizațiile și reprezentanții sunt adesea mituite, iar oamenii care s-au adunat în jurul lor rămân înșelați. Poliția poate, de exemplu, să apere evenimentele LGBT, dar să se enerveze dacă acești activiști se alătură unei revolte împotriva brutalității poliției. De fapt, acesta este motivul pentru care vedem potențial în ideile noastre, dar dacă izbucnește un război, principalul obiectiv va fi din nou capacitatea de a participa la conflictul armat.</p>
<hr />
<p><em>For further reading, you could start with Anarchist Fighter’s <a href="https://boakeng.noblogs.org/post/2022/02/24/our-response-to-crimethincs-war-and-anarchists-in-ukraine/">response</a> to this article.</em></p>
https://crimethinc.com/2022/02/03/ucraina-intre-doua-focuri-anarhistii-din-regiune-despre-amenintarea-iminenta-a-razboiului2022-02-03T21:38:00Z2022-04-18T05:41:45ZUcraina: Între două focuri : Anarhiștii din regiune despre amenințarea iminentă a războiuluiAnarchists in and around Ukraine speak on the looming threat of war with Russia.
<figure><img class="u-photo" alt="" src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/03/header.jpg" /></figure>
<p>In hopes of providing crucial background on the current tensions between Russia, Ukraine, the United States, and other members of the North Atlantic Treaty Organization (NATO), we present the transcript of an <a href="https://a-dresden.org/2022/01/24/elephant-in-the-room-37-anarchists-and-war-in-ukraine/">excellent interview</a> with an anarchist in Ukraine, followed by another perspective contributed by a Ukrainian anarchist from Lugansk who is now located in Kiev. We are awaiting another text from a group of Ukrainian anarchists, which we hope to publish shortly.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/03/5.jpg" />
</figure>
<hr />
<p>How are we to understand the conflict that is playing out over the Russian troops that are currently massed on the Ukrainian border? Is it just a performance from both sides, aimed at securing leverage and destabilizing the opposition?</p>
<p>Unfortunately, in today’s volatile global context, even the most experienced geopolitical players could go into a showdown planning only to do a little saber-rattling and still end up in over their heads. Perhaps all that is taking place is brinksmanship, but it could still eventually lead to war. The past month has seen Russian troops deploy to <a href="/2022/01/12/kazakhstan-after-the-uprising-analysis-from-from-russian-anarchists-eyewitness-accounts-from-anarchists-in-almaty">Kazakhstan</a> and <a href="/2021/06/30/belarus-when-we-rise-a-critical-analysis-of-the-2020-revolt-against-the-dictatorship">Belarus</a>, securing Putin’s role as a guarantor of dictatorships and indicating the extent of his ambitions, not to mention the precarious balance of power throughout the entire region. The United States is now deploying troops to Eastern Europe as well, ratcheting up the tension in pursuit of rival imperial ambitions. Ukrainian President Volodymyr Zelensky, who began 2021 by <a href="https://www.aljazeera.com/opinions/2021/12/21/russia-us-escalation-how-did-we-get-here">taking the offensive</a> against Putin’s allies in Ukraine, recently asked the Biden administration to dial back its doomsaying; this does not indicate that the threat of war is not real, but rather that Zelensky still has to look out for the Ukrainian economy—whether war looms for weeks, months, or years.</p>
<p>The prospect of a Russian invasion poses thorny questions for anarchists. How do we oppose Russian military aggression without simply playing into the agenda of the United States and other governments? How do we continue to oppose Ukrainian capitalists and fascists without helping the Russian government to craft a narrative to justify direct or indirect intervention? How do we prioritize both the lives and the freedom of ordinary people in Ukraine and the neighboring countries?</p>
<p>And what if war is not the only danger here? How do we avoid reducing our movements to subsidiaries of statist forces without winding up irrelevant in a time of escalating conflict? How do we continue to organize against all forms of oppression even in the midst of war, without adopting the same logic as state militaries?</p>
<hr />
<p>This is not the first time that events in Ukraine have posed difficult questions. In 2014, during the occupation of the Maidan<sup id="fnref:1" role="doc-noteref"><a href="#fn:1" class="footnote" rel="footnote">1</a></sup> that ultimately toppled the government of Viktor Yanukovych, nationalists and fascists gained power within the movement. As one witness wrote:</p>
<blockquote>
<p>“The Ukrainian leftist and anarchist movement as a whole found itself between two fires. If the Maidan protest wins… it is already possible to predict the strengthening and emergence of new ultra-right organizations focused on the use of violence and terror against political opponents. If Yanukovych wins, then a wave of the most severe repression will indiscriminately hit all who are disloyal to the authorities.”</p>
<p>-<a href="https://www.nihilist.li/2014/03/02/l-vov-19-21-fevralya-2014/">Lviv, February 19-21, 2014</a></p>
</blockquote>
<p><a href="/2014/03/12/ukraine-how-nationalists-took-the-lead">This interview</a> from those days describes the situation. It’s important to emphasize that nothing was inevitable about this: a more vibrant anarchist movement could have produced different results in Kiev, <a href="https://bruno.noblogs.org/?p=212">as it did in Kharkiv</a>.</p>
<p>At the time, we <a href="/2014/03/17/feature-the-ukrainian-revolution-the-future-of-social-movements">described</a> the ascendance of fascists in the Maidan protests as “a reactionary counterattack within the space of social movements”:</p>
<blockquote>
<p>This may be a sign of worse things to come—we can imagine a future of rival fascisms, in which the possibility of a struggle for real liberation becomes completely invisible.</p>
</blockquote>
<p>Today, we are eight years further into that future. The tragedies in Ukraine—from 2014 through the Russian-backed insurgency in the regions of Donetsk and Luhansk up to the present day—show the catastrophic consequences of the weakness of anti-authoritarian movements within Russia, Ukraine, and the United States.</p>
<blockquote class="twitter-tweet " data-lang="en">
<a href="https://twitter.com/PeterGelderloos/status/1486440722752540674">https://twitter.com/PeterGelderloos/status/1486440722752540674</a></blockquote>
<script async="" src="//platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>
<p>In this context, we see state actors on both sides of the conflict mobilizing the discourses of anti-fascism and anti-imperialism to recruit volunteers and to delegitimize their adversaries. Fascists and self-described anti-fascists alike have <a href="https://avtonom.org/author_columns/konec-antify">fought on both sides</a> of the Russia/Ukraine conflict for years already, just as supporters of each side have described the other side as imperialist. As we get deeper into the 21st century, there will likely be more and more armed struggles seeking to recruit anarchists and other anti-fascists and anti-imperialists. We should neither make ourselves irrelevant by standing aside from all confrontations nor let a sense of urgency propel us into costly bad decisions. Likewise, if we excuse ourselves from taking any position on the grounds that the situation is messy and there are not-so-fine people on both sides, we will share responsibility for the massacres that ensue.</p>
<p>Before presenting the perspectives from Ukraine, we’ll review some of the other proposals regarding how anarchists might engage.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/03/6.jpg" /> <figcaption>
<p>A simpler time: anarchists in Kiev on May Day, 2013.</p>
</figcaption>
</figure>
<hr />
<p>In his text, “<a href="https://avtonom.org/en/author_columns/why-should-we-support-ukraine">Why should we support Ukraine</a>?,” Antti Rautiainen, a Finnish anarchist who spent years in Russia, argues that the most important priority is to oppose a Russian war of conquest:</p>
<blockquote>
<p>The results of the first 30 years of “democracy” in Ukraine are, to put it mildly, unconvincing. The economy and the media are in the hands of rival oligarchs, corruption is at staggering levels, economic development lags behind many African countries, and in addition, the country has become the center of the neo-Nazi movement around the world. And these problems are basically home-grown, not the result of the Kremlin’s intrigues.</p>
<p>Yet the alternative is even worse.</p>
</blockquote>
<p>Putin’s government represents the KGB without socialism. <a href="/2018/03/26/why-the-torture-cases-in-russia-matter-how-the-tactics-that-the-russian-state-uses-against-anarchists-could-spread">As we have documented</a>, Putin’s underlings routinely use torture and fabricated conspiracy cases alongside old-fashioned <a href="/2021/01/24/letter-from-russia-on-the-protests-of-january-23">police violence</a> to suppress dissent. According to Antti, “Putin is not the gendarme of Europe, but the gendarme of the whole world”—from Syria to Myanmar, whenever a dictator tortures and kills thousands of his own people, Putin is there to support him.</p>
<p>Antti argues, contrary to the anarchist interviewed below, that in the event of a Russian invasion, anarchists should support the Ukrainian military, and in the event of a Russian occupation, should be prepared to cooperate directly with a statist resistance organization, should a powerful one exist.</p>
<p>This raises a variety of difficult questions. Are anarchists in a position to offer useful assistance to a state military? If they can, <em>should</em> they? How could they support the Ukrainian military without thereby enabling it to be more dangerous to social movements and minorities inside Ukraine, not to mention legitimizing the fascist Azov regiment? One of the principles of three-sided warfare is that you must not strengthen one adversary in order to defeat another. This is illustrated by the misfortunes of anarchists in Ukraine a century ago, who prioritized defeating the reactionary White Army only to be betrayed and assassinated by Trotsky’s Red Army.</p>
<blockquote class="twitter-tweet " data-lang="en">
<a href="https://twitter.com/wrkclasshistory/status/1464136850503786505">https://twitter.com/wrkclasshistory/status/1464136850503786505</a></blockquote>
<script async="" src="//platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>
<p>Likewise, if anarchists <em>are</em> going to work alongside statist groups—as has already occurred in <a href="/2020/10/11/one-year-since-the-turkish-invasion-of-rojava-an-interview-with-tekosina-anarsist-on-anarchist-participation-in-the-revolutionary-experiment-in-northeast-syria">Rojava</a> and elsewhere—that makes it all the more important to articulate a critique of state power and to develop a nuanced framework by which to evaluate the results of such experiments.</p>
<p>The best alternative to militarism would be to build an international movement that could incapacitate the military forces of all nations. We have seen <a href="https://www.nihilist.li/2021/04/13/what-can-russians-do-to-prevent-war-a-short-guide-for-revolutionaries/">understandable expressions of cynicism</a> from Ukrainian radicals regarding the likelihood that ordinary Russians will do anything to hinder Putin’s war efforts. This calls to mind the 2019 revolt in <a href="/2019/09/20/three-months-of-insurrection-an-anarchist-collective-in-hong-kong-appraises-the-achievements-and-limits-of-the-revolt">Hong Kong</a>, which some participants also framed in ethnic terms. In fact, the only thing that could preserve Hong Kong from the domination of the Chinese government would be powerful revolutionary movements inside China proper.</p>
<p>Considering that Russia was able to establish a foothold for its agenda within the Donbas region in Ukraine in part because of tensions between Ukrainian and Russian identity, anti-Russian sentiment will only play into Putin’s hands. Anything that polarizes against Russian people, language, or culture will facilitate the Russian state’s efforts to create a little breakaway republic. Likewise, looking at the history of nationalism, we can see that any resistance to Russian military aggression that deepens the power of Ukrainian nationalism will only pave the way for future bloodshed.</p>
<figure class="portrait">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/03/7.jpg" /> <figcaption>
<p>A small protest in Kiev in 2018 against the Turkish invasion of Afrin. As <a href="/2019/10/12/why-the-turkish-invasion-matters-addressing-the-hard-questions-about-imperialism-and-solidarity">we argued</a>, anarchists can oppose military invasions without endorsing other state agendas.</p>
</figcaption>
</figure>
<p>Regarding the prospect of war, anarchists from Belarus have articulated some of its many drawbacks:</p>
<blockquote>
<p>“Anarchists have never welcomed wars because they distract the population from the real problems that surround us on a constant basis. Instead of striving for freedom, the populace begins to discuss the successes of advancement on the front lines. The place of international solidarity is taken by nationalism, which has turned brothers, sisters and comrades into mortal enemies. There is nothing progressive about war. War is the triumph of a misanthropic ideology of power. Today, as always, war is the business of the rulers, except that ordinary people die in it. In a patriotic trance, or simply for the money.”</p>
<p>-“<a href="https://pramen.io/en/2022/01/if-only-there-was-no-war/">If Only There Was No War</a>”</p>
</blockquote>
<p>Yet the global anarchist movement is not in a position to offer people in Ukraine a surefire alternative to war. Just as the uprising in Kazakhstan was ultimately crushed by brute force, nearly all of the uprisings around the world since 2019 have failed to overthrow the governments they challenged. We are in a time of interlinked worldwide repression and we have yet to solve the fundamental problems it poses. The bloody civil war that drew out in Syria—partly as a consequence of Putin’s support for Assad—offers an example of what many parts of the world may look like if revolutions continue to fail and civil wars emerge in their place. We may not be able to forestall the wars ahead, but it is still up to us to figure out how to continue to pursue revolutionary change amidst them.</p>
<p>It is worth noting, in passing, that at least one Ukrainian anarchist, an editor of the magazine Assembly in Kharkov, <a href="https://www.thecommoner.org.uk/assembly-a-ukrainian-anarchist-magazine-on-politics-and-a-possible-russo-ukrainian-war/">does not seem to be particularly concerned about a Russian invasion of Ukraine</a>, considering it an overblown fabrication of Western media outlets. Hopefully this person is correct—though we note that Russian and Belarusian media have also been publishing dramatic stories about a looming conflict over Ukraine.</p>
<p>Finally, we would like to call attention to <a href="https://gatorna.info/threads/the-flame-of-kazakhstan-in-our-hearts-attack-again-3078/">this communiqué</a> from an <a href="https://www.sydsvenskan.se/2022-02-01/slap-i-lagor-vid-bensinstation-i-limhamn">action</a> in Sweden expressing solidarity with rebels in Kazakhstan by targeting a trailer belonging to Shell Corporation in order to call attention to the complicity of Western oil corporations in the bloodshed in Kazakhstan and other places threatened by Russia. Though clandestine actions are no substitute for powerful movements, the action admirably succeeds in showing the way that Russian autocracy is interlinked with Western capitalists:</p>
<blockquote>
<p>Russian bayonets defended the throne of Putin’s vassal Tokayev. But not only him. Just look at oil production, one of the main branches of Kazakhstan’s economy. Western corporations have a huge stake in the country’s oil sector. If the rebels won, the property of these corporations could be expropriated by the people. Russian intervention and suppression of the uprising provided bloody “stability” not only for the oligarchic regime, but also for Western capitalists parasitizing on the natural resources of Kazakhstan.</p>
<p>One of the Western corporations active in Kazakhstan is the British-Dutch Shell. Thus, at the Karachaganak field, one of the three largest in the country, its share is about 30%. And these are not the only assets of the corporation in Kazakhstan. It is not surprising at all that the Russian regime sent troops to protect the wealth of Shell’s owners. Shell has invested in the construction of the Nord Stream 2 gas pipeline and has consistently lobbied for the interests of the Russian regime in European politics. (…)</p>
<p>The theory and practice that unites resistance to dictatorships, capitalism, imperialist wars, and the destruction of nature into a single great struggle is anarchism. The achievement of true freedom from all forms of oppression will take place under the black banner of anarchy.</p>
<p>Now the Russian state may unleash another imperialist war. We want to appeal to the Russian soldiers: you are sent to kill and die for the interests of greedy and cruel rulers and the rich. If a war breaks out, desert with your weapons, disarm the officers, join the revolutionary movement.</p>
</blockquote>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/03/2.jpg" />
</figure>
<hr />
<h1 id="interview-anarchists-and-war-in-ukraine">Interview: “Anarchists and War in Ukraine”</h1>
<p><em>This interview was conducted by a Belarusian anarchist currently living abroad with an anarchist activist involved in different struggles in Ukraine. The audio version can be found at <a href="https://a-dresden.org/2022/01/24/elephant-in-the-room-37-anarchists-and-war-in-ukraine/">Elephant in the Room</a>.</em></p>
<p class="darkred"><strong>Already, for several weeks, Russian forces have been gathering at the Ukrainian border, with a possibility of invasion. We got in touch with a comrade who can explain to us a little bit more what is happening there and what to expect.</strong></p>
<p class="darkred"><strong>Today, we have a comrade and a friend, Ilya, an anarchist activist who’s currently staying in Ukraine. Hey, Ilya.</strong></p>
<p>Hello, hello.</p>
<blockquote class="twitter-tweet " data-lang="en">
<a href="https://twitter.com/bad_immigrant/status/1487864014302502922">https://twitter.com/bad_immigrant/status/1487864014302502922</a></blockquote>
<script async="" src="//platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>
<p class="darkred"><strong>Thanks a lot for actually agreeing to this interview. Today, we’ll be talking a lot about different things. I think for a lot of people what is happening in Ukraine is really confusing, and there’s a lot of misunderstanding and a lot of propaganda going on from both sides, I believe. But before we jump to the story of the current possibility of an invasion, I would like to talk about the position of Ukraine in post-Soviet times. Where was it politically after the collapse of the Soviet Union, and why was it so important for Russian elites to maintain influence and exercise control over the political processes in Ukraine?</strong></p>
<p>First of all, thanks a lot for having me here.</p>
<p>About the position of Ukraine after the Soviet Union collapsed, I would say that it was quite turbulent. It passed through several different phases. Under President [Leonid] Kuchma and through most of the 1990s, it was a loose state of different oligarchical groups competing for different spheres of power. (To some extent, it exists like this through today.) But also, it’s important to note that in this period, in the 1990s, the Russian state’s policy was very different from how it is now. Under the Yeltsin presidency, it was not a particularly imperialist policy, as far as I can estimate at least. Of course, there was very close interaction between the two governments, both business and state authorities between Russia and Ukraine. But it was not as though Ukraine was expected to be subordinate to Russia, even though a lot of economic ties and dependencies had already existed already between Russia and Ukraine within the Soviet Union, ties which continued to exist after it collapsed.</p>
<p>The situation changed when Kuchma left the presidency and a competition between the [Ukrainian] Presidents [Viktor] Yanukovych and [Viktor] Yushchenko emerged. Viktor Yushchenko represented this more Western- and national-oriented perspective. This conflict came to its peak during the first Maidan protests<sup id="fnref:1:1" role="doc-noteref"><a href="#fn:1" class="footnote" rel="footnote">1</a></sup> in 2004, I would say. Yushchenko won, and because of this, this more Western course of politics and this course of distancing from Russia was the prevailing political current for a while in Ukraine. In 2008, when the war in Georgia (over southern Ossetia) happened, Ukraine definitely took sides—just politically, not militarily—more with the Georgian side of that conflict.</p>
<p>But it’s important to understand that within Ukraine, there are many different cultural groups, groups of business and political interests, and groups of different ideological tendencies. They are not all equal to each other. It’s a really complex and multi-layered mosaic, which creates a lot of confusion and a lot of different political currents and developments. These are not easy to follow and understand even from inside of Ukraine, sometimes.</p>
<p>So even though Yushchenko won for a while, conflict existed between—for example—more Western and more anti-Russian oriented groups of the population, on one side, and on the other side, more pro-Russian groups, or, I might say, groups with a post-Soviet or Soviet mentality. And this conflict was also taking place between political groups that promoted a more Western course and those, like some oligarchical clans and mafia clans, who were more open to interacting with Russia and with the Russian authorities. It’s important to understand that in Ukraine, there is a lot of corruption; a lot of shady politics are going on behind closed doors all the time. Much more than in Europe, for example—even though we all know that in Europe these also exist—the official declarations of the local authorities don’t necessarily correspond with their actual activities.</p>
<p>So after the presidency of Yushchenko, Yanukovych returned to running for the presidency and finally won elections [in 2010]. After this, the situation became very unclear, because he took a very sly approach, I would say—constantly trying to pretend to deal both with the West and with Russian authorities. Because of this, he created a lot of confusion within the population. After first making some agreements with the European Union, he unexpectedly tried to cancel them and to move more officially into the sphere of Russian influence. This created a lot of disagreement and unrest, which gave rise to the [second] Maidan protests, which started in the late autumn of 2013.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/03/4.jpg" /> <figcaption>
<p>Russian military drills.</p>
</figcaption>
</figure>
<p class="darkred"><strong>Talking about the Maidan protests: can you sum up a little bit what happened there (but in a really short version, because the story is really long), with the key points that might be interesting about who was participating, why was it provoked, and what were the results of the Maidan?</strong></p>
<p>Yeah, sure. Of course, it’s very hard really to describe it briefly, but I will try the best I can. At first, it began with mainly student protests. These appeared after the [aforementioned] political steps by Yanukovych, which were very unpopular among the population, and among the youth especially. Many people were very supportive of becoming closer to the European Union: of having the possibility to go to the EU without visas and other forms of collaboration. So when Yanukovych stepped back from this line that he had previously declared, it was the trigger for the large protests involving youth, mainly student youth, in November 2013.</p>
<p>But it was not only the youth who were unhappy with the politics of Yanukovych. So, after the youth were beaten badly by riot police, this provoked an intense retaliation from broader parts of Ukrainian society. Starting from that point, the protests became multi-layered, multi-class protests, which drew in different strata from society to participate. Many people from different regions of Ukraine came into the streets of Kiev and also to many other cities, in both eastern and western parts of the country. People came to the streets and also, after a while, started to occupy administrative buildings. The most intense protests took place in Kiev and also in several western cities, which are believed to be more pro-Western, more distant from Russia, more Ukrainian speaking, and the like.</p>
<p>The conflict went through several stages of worsening confrontations, then a temporary pacification. But then, in February [2014], it came to its peak. The final conflict started as protesters tried to occupy the parliamentary building in Kiev, and also to come to the presidential office demanding the immediate resignation of President Yanukovych due to his repression, corruption, and pro-Russian politics. The retaliation from the riot police and special forces was super harsh; about one hundred people were killed. Then it came to a stage of open confrontation, even armed confrontation we could say, between the side of the protesters and the side of the government. That was the moment when some shady stuff started to develop. Yanukovych just disappeared after several days in mid-February and then appeared in Russia.</p>
<p>When he fled, that was the moment of the collapse of the more pro-Russian regime in Ukraine. This was the turning point from which current situation started to develop.</p>
<p class="darkred"><strong>Right. And he forgot his golden baguette<sup id="fnref:2" role="doc-noteref"><a href="#fn:2" class="footnote" rel="footnote">2</a></sup> when he left, right?</strong></p>
<p>Yes, yes, exactly—and a lot of other things! [laughs]</p>
<p class="darkred"><strong>A lot of people in the West, influenced by Russian propaganda and the disinformation campaign, started to believe the narrative that what happened in Ukraine back in 2014 was a fascist coup supported by NATO. Some journalists—also liberals, but besides liberals, there were also anarchists and leftists who reproduced that narrative—argued that it was a NATO coup and that a fascist government was established afterwards.</strong></p>
<p class="darkred"><strong>Can you evaluate that narrative? Was it like that, or was there something else happening at that point?</strong></p>
<p>Yes, I think I can speak about it confidently, because I participated in the events myself. I was in Kiev for nine days in the very hot phase of the conflict in February. So what I witnessed personally was the really popular movement in which hundreds of thousands of people [participated]. When I discussed it later with some Western comrades, I heard these speculations about what NATO did behind the scenes and a Nazi coup and stuff like this. Other people answered that, OK, if there were hundreds of thousands of people on the streets, it could not be <em>just</em> an orchestrated coup or something like that.</p>
<p>The far right participated in this, of course. They participated actively, made effective political developments in this, and were very aggressive, very dominant, and successful to a certain point. But they were still a minority in these protests, of course. And even though their ideological influence—it did really exist, it’s true, but they were not the ones who were legislating the protests, or who really designed the demands and the ideological face of these events.</p>
<p>I saw a lot of very spontaneous popular self-organization. I saw a lot of very sincere popular unrest and anger against the state establishment, which really made this country poor and humiliated. So to the biggest extent, it was absolutely an authentic popular uprising. Even though, of course, all of the political powers who could benefit from it tried to influence it as hard as they could. And they were partly successful.</p>
<p>But I take this mostly as the question to us—to libertarians, anarchists, the radical left if you want—why weren’t we organized enough to compete effectively with fascists? This is not a question to the Maidan movement or to the people of Ukraine, but to <em>us.</em> And once again, to summarize, Maidan was first of all a popular uprising.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/03/3.jpg" /> <figcaption>
<p>The Azov regiment.</p>
</figcaption>
</figure>
<p class="darkred"><strong>After Maidan, what happened was that Putin was disappointed, there were a lot of political speculations and political struggles, and eventually the [Russian] occupation or takeover of Crimea, and then the move [towards the Russia-backed separatist war] in Donbas. Can you summarize a bit of what actually happened between 2014-2015 and now? How much of a conflict was brewing there, or did the things that are happening there just pop up out of nowhere?</strong></p>
<p>When the Ukrainian regime of Yanukovych started to crash, it was the moment of truth, the point when all stability and all clear things were somehow broken. Then the Russian authorities started to react very harshly—and also impulsively. They wanted to take counter-measures against the Maidan movement, which had the tendency to move Ukraine away from Russian state influence. After this, they occupied the Crimean peninsula. They also took a stand in the local population to a large extent, because the local population there is not that much—of course, we cannot generalize, but many people there do not identify with Ukraine, do not associate themselves with Ukraine. That was the basis that gave Russia the opportunity to successfully take it from Ukraine.</p>
<p>They [the Russian authorities] also influenced the events in Donbas a lot, because the new Ukrainian authorities, the provisional government, made some very stupid moves against the Russian language. This gave Russian propagandists the opportunity to portray the Maidan events as “anti-Russian,” in the national sense of these words. This was not true to a larger extent, but to the people of Donbas—which is a very Russian-speaking and very psychologically close to Russia, as far as I can estimate, even though a lot of different people are living there—it created the opportunity for the Russian authorities to extend [their influence] there, to send forces there <sup id="fnref:3" role="doc-noteref"><a href="#fn:3" class="footnote" rel="footnote">3</a></sup> and to support local secessionist groups to fight effectively, or at least to survive against the Ukrainian army which tried to assure the integrity of the Ukrainian state. At this point, some dramatic military events happened in Donbas, where some portion of the population declared they did not want to be a part of Ukraine any more. But without Russian state support, it would not have been possible for that movement to grow to such a great extent. And we need to recall that millions of refugees from Donbas then came both to Russia and to Ukraine.</p>
<p>A lot of people from Donbas still feel themselves close to Ukraine. But this is not a question that can really be solved within this state logic of two national states, or rather, the Russian imperialist state and Ukrainian nation-state. It’s a question that really needs a confederal solution. But as usual, both state sides used this conflict for their own benefit, and this was the point that started to increase nationalistic opinion, both in Russia and in Ukraine, I would say.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/03/9.jpg" /> <figcaption>
<p>Joint training involving United States and Latvian forces.</p>
</figcaption>
</figure>
<p class="darkred"><strong>Right. There were these Minsk agreements [in 2015] that were kind of a settlement between Putin, Merkel, and the West/East pretty much. But just to give an impression in Donbas: was there something happening there over the last few years, or was it true that no military actions were happening and no violence of any kind was happening?</strong></p>
<p>Of course, it’s important to know that up to today, those Minsk agreements were never really implemented. And even though the active phase of conflict—during which the front line went up and down and significant movements of armies took place—is really finished, this is still a zone of constant conflict, of constant smaller clashes, with deaths every week definitely and sometimes even every day. Shellfire from both sides still takes place a lot. This is a wound that never healed. This is still something going on constantly, even at low intensity.</p>
<blockquote class="twitter-tweet " data-lang="en">
<a href="https://twitter.com/crimethinc/status/1485713815681572870">https://twitter.com/crimethinc/status/1485713815681572870</a></blockquote>
<script async="" src="//platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>
<p class="darkred"><strong>So with these events happening, what was actually the reaction of the local anarchist movement, or the anti-fascist movement? As I remember, the “anti-fascist” part of the anti-fascist movement joined the fight against Russians and went to war in Donbas… but what’s up with the anarchists and the rest of the anti-fascists who were not participating in the war?</strong></p>
<p>At this point, I need to say first of all that in periods we are discussing, I was not living in Ukraine yet, in 2015, 2016, 2017 and so on. But still even today, I can evaluate somehow and of course I had my fingers on the pulse of this movement even before.</p>
<p>Yes, some part of the anarchist movement really got this “patriotic” sentiment, or, if you want, this “anti-imperialist” sentiment, and they took this defensive side—that is, some people joined the voluntary units and also the army, the regular army, motivated by the necessity to confront the bigger evil of the Putin imperialist state. Some people took maybe a more moderate and more internationalist position, trying to stress that both sides are in no way good, that both sides represent oppressive and bad politics—both the Russian state side and the Ukrainian state side.</p>
<p>But at the moment, I think the absolute majority of the local anarchist community are super hostile to any Russian invasion, and do not believe all the speculations of the Putin side that this is somehow an anti-fascist action confronting the Ukrainian far-right politics and so on. No way. It is just an imperialist move. This is clear to all the local comrades.</p>
<p class="darkred"><strong>This year started as a huge shitstorm. Russians invaded Kazakhstan with their partners and helped to stabilize the Tokayev regime. Now there is the possibility of a war in Ukraine. Can you give your thoughts on why Putin started these really aggressive moves so quickly? It’s been several months, I think, since they started moving the army to the Ukrainian border, and the Kazakh crisis, and so on. What are your thoughts on the reasons why this is happening?</strong></p>
<p>Speaking very generally and overall, the Putin regime is in a desperate situation. On the one hand, it is still very powerful, having a lot of resources and a lot of control over its own territory. But at the same time, their power is slipping away like sand between their fingers. In different places, there are clear cracks in this Putin-designed system of border states that are supposed to be satellites of his regime, like Kazakhstan, Belarus, Kyrgyzstan, and Armenia. Very big social currents, major social uprisings and protests, are taking place in every country I just mentioned. Geopolitically, there is a serious threat that his control over these neighboring territories will decrease.</p>
<p>Also, internally, the economic situation in Russia started to degrade since 2014, actually since these Maidan events, the Crimean takeover, and the big sanctions from the Western powers against Russia. It triggered a constant economic decrease, and now a lot of the popularity that Putin gained after the Crimean takeover is already gone. Also, this was galvanized under the COVID-19 pandemic, which didn’t contribute at all to his popularity among the population. Now, to a big extent, he is not that popular of a leader even inside Russia.</p>
<p>So this is the situation, if you are Putin: you are still very powerful, but at the same time, you see situations playing out that are not in your favor. I think all these aggressions are desperate attempts to prevent his power from slipping away, to somehow still preserve his authoritarian rule.</p>
<p class="darkred"><strong>I think all the bullshit Putin has historically been doing in all these other countries was normally an effort to take attention away from the internal problems, as you were mentioning. How popular is the current conflict with Ukraine in Russian society, actually? Is it a patriotic euphoria, like, “Yeah, let’s fucking take it”? Or is there a resistance, does nobody support that? What is brewing inside of the big Russian community?</strong></p>
<p>For me, this is a bit hard to estimate correctly, because I haven’t been in Russia for almost three years. But at the same time, I can say that of the people who I’ve stayed in contact with, they are super pessimistic with this war perspective. Of course, the people I am in contact with represent a specific ideological frame. Normal people, as far as I can guess and assume and as far as I can see in the examples of the ordinary people with whom I’m familiar… I would say they are still not very optimistic about the prospects of a big war with anybody, because they understand that it will result in deaths, and in even further economic downturn. Even the television propaganda, which is becoming more and more terrible in Russia year after year—it’s kind of a constant tide of shit going directly into the brains of the people—even this is not actually capable of really turning the people in favor of war.</p>
<p>So no, there is no patriotic euphoria as far as I can see at all in Russia, This is actually a kind of depressive time after all these waves of the pandemic, after all these battles about QR codes and vaccination, and also some other unpopular steps from the authorities, like the obvious electoral fraud that we witnessed this autumn in Russia: all of these are a very bad foundation for people to become really hysterical[ly pro-war].</p>
<p>Of course, if a war is started, I assume that initially it could provoke some increase in patriotism, as almost always happens. But I think it will not be stable or really significant. And if Russia faces any determined resistance, any big problems in Ukraine, I think all this pro-state patriotism will fade away very soon and turn into its opposite.</p>
<p class="darkred"><strong>On the other side, right now, the Ukrainian government is trying to use the situation as well—for example, moving really fast with the Western allies, getting weapons, and so on. But can you summarize the reaction inside of Ukrainian society to actions of the Ukrainian government? What are they trying to do apart from all these mobilization efforts?</strong></p>
<p>Actually, the situation is not very clear to me now. Since 2004, as I mentioned already, before this conflict in the east of Ukraine, [the conflict benefitted] both the Putin regime and the local authorities, because when you have this defensive nationalist patriotic hysteria, it is really easier to protect yourself from any questions from below, from the grassroots level. Questions like, what’s going on in our country? Why is it so poor? Why is it so deep in shit? There was a clear, fast answer to those questions: this is all because of the external enemy.</p>
<p>That was the tool used a lot by local authorities, this attitude of, “We will take measures on all the internal problems after the external threat goes away.” This line is actually not very popular in Ukraine, but it exists, and it is expressed vocally in some parts of the society.</p>
<p>It is clear that the Zelensky government is fighting in many different ways with its political opponents—both with former president Poroshenko, who is now facing criminal prosecution, and also more pro-Russian forces like Medvedchuk, who is also facing criminal prosecution now and his party is experiencing repression. Somehow, the far right also came under repression, since their beloved patron, Interior Minister Avakov, resigned several months ago. After this, some people from the Azov movement—from this national corps, which is the largest far-right party in Ukraine at the moment—they were put under arrest as well.</p>
<p>So the Ukrainian state has consolidated itself, somehow. This much is visible. As for how that affects internal politics around this threat, that is not very clear to me as of now. But we can see some really alarming tendencies threatening to concentrate executive power in the hands of the president and his crew.</p>
<p class="darkred"><strong>Speaking of the politics of the current government, how would you describe them? I remember Zelensky being a populist—like saying, yeah, we will fight corruption, we will make everybody happy, and so on. What are his politics right now? There is also a narrative that I hear in the Western hemisphere that the war doesn’t matter so much because it’s basically replacing one fascist regime with another fascist regime. How much do the politics and “liberal freedoms” in Ukraine differ from Russia right now?</strong></p>
<p>First of all, the Zelensky regime is definitely not fascist, at least not right now—if only because it still does not have that much control. This is because in Ukraine, the state’s power is not as consolidated as it is in Russia or in Belarus. But this regime is still in no way “good,” of course. They are still corrupt liars who are doing basically neoliberal bullshit. This is the design of most of their politics, I would say. But still, this country is much less authoritarian in its social structure, at least, even though it’s super shitty in its economic structure. This is the reason why so many political dissidents from Belarus, Russia, and also Kazakhstan, too, for example, are sheltering here. Because here, there is not such a unified state line, there is not that much opportunity or possibility for the state to control and design the entire social landscape—even though, as I said before, the state is trying to do it more now.</p>
<p>So a takeover of Ukraine by the Russian authorities or a clearly pro-Russian government will be a catastrophe, because a somewhat freer area—or I would say, more of a “gray zone,” as Ukraine is now—will shift to being under the control of the authoritarian and harsh dictatorship of Putin. To be clear, the Ukrainian state is still a super shitty populist regime that has not made any positive political steps, as far as I can tell, since Zelensky came into power. The only concrete step which I can remember right now was this law about agricultural lands, which can be now freely bought and sold on the market, whereas before there were some obstacles. We believe that this legislation will soon result in the concentration of agricultural lands in the hands of several big agricultural corporations. So all the neoliberal politics like this are being put into place.</p>
<p>But still, we see a lot of poverty, both in Ukraine and in Russia. Of course, Ukraine is a poorer country because it doesn’t have as much oil and gas. But if Russia will occupy Ukraine, do we really believe that local working class and poor people will gain some economic benefits from the new occupation regime? Of course not. It’s really hard for me to believe in that. Because the Russian economic situation is getting worse and worse, and they simply have no resources to share with other people. To construct this big bridge from continental Russia to Crimea, it necessitated ceasing the construction of several bridges in Siberia and in other parts of Russia. So they have no resources to share with local people here, even if they would want to buy them off somehow. And in the sphere of politics and society, of course, we can expect nothing better from the Putin regime. In terms of dictatorship, regarding state control and state oppression, the Putin regime is currently much more dangerous than the local regime. The local regime is not “better,” it is just less powerful.</p>
<blockquote class="twitter-tweet " data-lang="en">
<a href="https://twitter.com/bad_immigrant/status/1487069917186830340">https://twitter.com/bad_immigrant/status/1487069917186830340</a></blockquote>
<script async="" src="//platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>
<p class="darkred"><strong>A lot of the things that are happening with Russia, the things that Putin has allowed himself in the last fifteen or so years, happened with some kind of tacit OK from international community. Or [they only result in an empty statement to the effect that] “we condemn the violation of human rights,” blah blah blah. Like the situation in Kazakhstan, for example—the most recent one, didn’t actually cause any political or social backlash from other players in the political arena. For me, it’s interesting to ask what the reaction of the international community might be to the possibility of the invasion of Ukraine? Is it like, OK, we’re going to go into the war and we’re all going to fuck up Russia? Or is it more like, we will be “concerned” if Russia takes over Ukraine, blah blah blah?</strong></p>
<p>Well, I’m not sure if my picture is really correct from here, but of course, every day in the news we hear and see that, for example, the American [i.e., US] president and American government are threatening Russia with huge economic sanctions in the case of military aggression. And also, we learned recently that some military support has come to Ukraine as well—not military personnel, but some weapons. So I think there is some reaction from the so-called international community.</p>
<p>But from here, it always looks like the West is constantly promising but never actually taking the crucial steps that could actually prevent Putin’s aggression. So the people of Ukraine, I think even those who had some sympathy with Western countries, feel themselves more and more abandoned by the powers that they once believed in.</p>
<p class="darkred"><strong>Talking about the anarchists in Ukraine—I know that the anarchist movement in Ukraine is not the strongest in the region, and it suffered from the recent conflicts in Donbas and so on. What is the current reaction to the possibility of the Russian invasion? What are anarchists talking about? What are anarchists thinking about, or mobilizing to do in case the Russian forces march in?</strong></p>
<p>Well, I would say that there are two different modes within the anarchist community here. Of course, we discuss it a lot, almost every day, and in every meeting, and some people are really interested in participating in resistance. Some in military terms, and some also in terms of peaceful volunteering, some logistics volunteering, and so on. Of course, some other people are thinking more about fleeing and taking refuge somewhere. I am more in sympathy (and this is my personal position, but also political) with the first idea. If you flee, you are out of any political and social protest. We as revolutionaries, we need to take some active stand, not a passive stand of just observing or fleeing. We need to intervene in these events. This is for sure.</p>
<p>The biggest challenge, and the biggest question, is: in what way should we intervene in them? Because if, as it happened in 2014-15, we just individually go and join some Ukrainian troops to confront the aggression, that is not actually a political activity. It is just an act of self-assimilation into state politics, into the politics of the nation-state.</p>
<p>Fortunately, this is not only my opinion. Many people are thinking here about making some organized structure… which may be in some collaboration with the state structures of self-defense, but will still be autonomous and under our influence, and will be composed of comrades. So this will be organized participation with our own agenda and our own political message, for our own organizational benefit. Not just taking sides with some state player in this conflict.</p>
<blockquote class="twitter-tweet " data-lang="en">
<a href="https://twitter.com/Jake_Hanrahan/status/1459541251276128259">https://twitter.com/Jake_Hanrahan/status/1459541251276128259</a></blockquote>
<script async="" src="//platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>
<p class="darkred"><strong>Right, but some people would be saying for sure that, “Hey, you’re anarchists against the state, and now you’re protecting the state.” I’m pretty sure that some people think that anarchists should be out of those conflicts altogether. What would you answer to them?</strong></p>
<p>First of all, I would answer them—thanks, this is a valuable critique. We really need to evaluate how to intervene so as not to just become a tool in some state’s hands. But definitely, if we apply some smart politics—if we apply the art of politics, I would say—we have a chance to do this. If we stay away from the state conflicts, then we stay away from actual politics, as I said before. This is now one of the most significant social conflicts that is going on in our region. If we isolate ourselves from it, we isolate ourselves from the actual social process. So we need somehow to participate.</p>
<p>Of course, it is beyond question that we need to confront Putinist imperalism. If we need any kind of collaboration in this way, then we need it. Of course, we have to evaluate very carefully, very cautiously, how not to become dependent on some very reactionary and negative powers. This is really a question and a challenge, but this is the difficult path that we can go on. Running from those challenges just equals surrender in terms of promoting anarchy and promoting social liberation and revolution in our region. And this is not an acceptable position for me and for many other comrades.</p>
<p class="darkred"><strong>I think for me it’s also important here to point out that all in all, Ukraine is kind of like a last stand among the former Soviet countries. Currently, the expansion of Putin’s empire is taking more and more aggressive steps—again, the Kazakhstan story, the Belarus story, the full support of the Lukashenko regime under certain terms of reintegration of Belarus into Russia—all of these steps are aiming to bring the whole region back under Putin’s authoritarianism. For us as anarchists, it is extremely important to give an answer to that and not just sit on our thrones and say, “Oh that’s so great, we are anarchists; we are against the state, and all those simple, stupid politics of the state do not touch us.”</strong></p>
<p>That’s correct, of course. But at the same time, I want to stress that we also should not take sides with the local nationalist circles and local nation-states. Because these are by no means progressive political entities or progressive political voices. They also really produce a lot of oppression and exploitation, and this also really needs to be confronted, both vocally and by means of our activities.</p>
<figure class="video-container ">
<iframe src="https://www.youtube.com/embed/Fv1RlWDh3uA" frameborder="0" gesture="media" allow="encrypted-media" allowfullscreen=""></iframe>
<figcaption class="caption video-caption video-caption-youtube">
<p>Russian surface-to-air missile systems arriving in Belarus for.</p>
</figcaption>
</figure>
<p class="darkred"><strong>Exactly. I totally agree with that. To [readers] who are not in the region, how can people support you? Or how can people actually get more information on the situation?</strong></p>
<p>Well, first of all, support could be informational; if you follow what is going on here attentively and spread information, spread the word, this would already be a really big thing. Also, I think if you have an opportunity to come in contact with local anarchist comrades, it is possible to request some kind of support: maybe solidarity actions, maybe preparing some conditions for people who need to flee, for example, to escape the region. Also, some financial support may be required at some time. If we will have some organizational presence in this conflict, that will require a lot of material things and finances.</p>
<p>Unfortunately, at the moment I cannot recommend some unified website or Telegram channel or something like that, which you could follow in order to know everything. There is still a multitude of different smaller media projects and smaller groups, not some really big unified union or unified organization. But definitely, if you make some effort, you will easily come into contact with this or that faction of the local anarchist movement, so you can keep an eye on the situation and be ready to react somehow. This will be already extremely appreciated.</p>
<p class="darkred"><strong>Cool. Thanks a lot for the conversation. Take care, and hopefully the war won’t happen and the Russians will fuck off, and there will be other things to take care of in the struggle rather than actually organizing resistance to the Russian invasion.</strong></p>
<p>Yes, hopefully.</p>
<figure class="">
<img src="https://cdn.crimethinc.com/assets/articles/2022/02/03/8.jpg" />
</figure>
<hr />
<h1 id="o-perspectiva-din-kiev">O perspectivă din Kiev</h1>
<p><em>In this text, a Ukrainian anarchist from Lugansk who was forced to relocate to Kiev by the fighting in Donbas offers his perspective on the situation.</em></p>
<p>Ucraina se află în război cu Rusia și cu interpușii săi de opt ani. Bilanțul victimelor a depășit deja 14.000 de morți. Cu toate acestea, în timp ce trupele rusești se adună de-a lungul granițelor noastre de nord și de est, este pentru prima dată în istoria acestui război - sau chiar în întreaga istorie a Ucrainei, din câte îmi amintesc eu - când primesc în mod regulat mesaje de la prietenii și prietenele/mele din străinătate, de la care nu mai primisem vești de ani de zile, dorind să afle dacă sunt în siguranță și dacă amenințarea este atât de semnificativă pe cât li s-a spus. Opiniile lor politice, vârstele, ocupațiile, experiențele de viață și trecutul lor variază. Singurul lucru pe care îl au în comun este faptul că sunt din Statele Unite.</p>
<p>Restul tovarășxlor din întreaga lume par să aibă mai puțină anxietate în această privință. Săptămâna trecută, am găzduit o persoană din Grecia și una din Germania, ambele părând surprinse să afle că au aterizat într-o țară care se presupune că va deveni epicentrul celui de-al treilea război mondial în orice moment (probabil de aceea biletele lor de avion au costat doar opt euro). Și eu aș fi fost surprins, dacă nu m-aș fi uitat și eu la televiziunile americane. În ultimele săptămâni, am observat o creștere a numărului de referiri la situația Ucrainei în tot felul de talk-show-uri pe care le văd online. Aproape că am impresia că acum se vorbește mai mult despre Ucraina în Statele Unite decât în timpul scandalului de corupție care-l privea pe fiul lui Joe Biden.</p>
<p>Pentru persoanele din Ucraina, reacția la această creștere bruscă a interesului față de lupta noastră nesfârșită împotriva vecinului nostru imperialist abuziv depinde de poziția politică. Când am convenit să renunțăm la armele nucleare în 1994, alăturându-ne <a href="https://www.brookings.edu/blog/order-from-chaos/2019/12/05/why-care-about-ukraine-and-the-budapest-memorandum">memorandumului de la Budapesta</a>, Rusia, Regatul Unit și SUA au promis să respecte și să protejeze independența, suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei și să se abțină de la orice amenințare sau utilizare a forței împotriva integrității teritoriale sau independenței politice a Ucrainei. Când toate aceste promisiuni s-au dovedit a fi complet lipsite de valoare, doar douăzeci de ani mai târziu, multă lume de aici nu a putut să nu se simtă trădată. Mulți dintre acești oameni simt acum că a sosit momentul ca SUA să pună osul la treabă și să își onoreze promisiunile. În lipsa acestui context, ar fi greu de înțeles de ce unele persoane din Ucraina ar aplauda atunci când un imperiu de peste ocean care se <a href="https://www.adelaidenow.com.au/news/national/hundreds-of-british-troops-parachute-into-russias-backyard-to-train-with-ukrainian-military/video/00e15ee49b17f4dc8b0e0b42432b2342">referă la Ucraina</a> ca fiind „curtea din spate a Rusiei” zboară avioane de război pline de soldați deasupra acestei țări suverane.</p>
<p>Cu toate acestea, mai sunt și altx în Ucraina care, la fel ca mine, nu își limitează neîncrederea la imperiul cu care avem ghinionul să împărțim o graniță, ci extind această neîncredere legitimă și la restul. Chiar și pentru acexa care cred cu adevărat că dușmanul dușmanului lor este prietenul lor, merită să întrebăm câți astfel de prieteni pe care SUA și i-a făcut în întreaga lume - vietnamezi, afgani, kurzi și nu numai - nu au regretat că au dobândit un astfel de aliat.</p>
<p>Acest nivel destul de scăzut al gândirii critice nu este, din păcate, nici pe departe la fel de comun în Ucraina precum patriotismul obtuz, naționalismul și militarismul, toate acestea luând amploare aici pe măsură ce isteria războiului crește. În Ucraina, nu se discută prea mult despre motivul pentru care suntem în sfârșit luați în seamă de SUA și Marea Britanie acum, după opt ani dureroși de pierderi de vieți și teritorii - inclusiv orașul meu natal Lugansk. Și această absență a curiozității cu privire la motivele imperiilor funcționează în ambele sensuri: așa cum pe majoritatea dintre noi nu ne interesează ce are de câștigat administrația lui Biden din acest joc de putere, înțelegerea noastră despre motivul pentru care Putin ar încerca să-și extindă acum invazia se limitează la „acest maniac însetat de sânge este pur și simplu nebun”. Aproape nimeni nu se gândește la posibilitatea că este vorba de <a href="https://www.aljazeera.com/opinions/2021/12/21/russia-us-escalation-how-did-we-get-here">mai mult decât atât</a>.</p>
<p>Chiar și mai rar se pune la îndoială afirmația că Rusia și-ar fi sporit cu adevărat prezența la granița ucraineană într-un mod care face ca situația noastră actuală să fie <a href="https://intellinews.com/ragozin-zelenskiy-swimming-in-the-shark-infested-waters-of-friends-and-foes-233028">mai amenințătoare decât era în urmă cu un an</a>.</p>
<p>Nu spun că amenințarea de invazie a trupelor rusești foarte reale care se adună la granițele noastre este nesemnificativă. Dar mă întreb dacă implicarea SUA are cu adevărat ca scop detensionarea acestui conflict în beneficiul poporului ucrainean.</p>
<p>Din nefericire, faptul că sunt aici, pe teren, nu îmi oferă cu adevărat o expertiză specială pe care să mă bazez. La începutul anului 2014, văzând tot ceea ce se întâmpla în jurul țării, am refuzat să cred că Ucraina era pe cale să intre în război până în momentul în care chiar s-a întâmplat. Retrospectiv, se pare că a fost inevitabil. Acum, niciunx dintre noi nu știe cu adevărat dacă războiul va avea loc și, dacă va avea loc, când va escalada.</p>
<p>Unele persoane au fugit deja din țară. Majoritatea oamenilor nu își pot permite nici măcar o scurtă călătorie pe distanțe scurte în străinătate, așa că sunt obligați să își păstreze calmul și să meargă mai departe. Dincolo de corupție și de război, motivul pentru care populația din Ucraina este atât de disperat de săracă poate sau nu să aibă de-a face cu faptul că Ucraina a scos <a href="https://www.theguardian.com/world/2015/may/21/ukraine-bans-soviet-symbols-criminalises-sympathy-for-communism">comunismul în afara legii</a> în 2015 și este în prezent singura țară din Europa în care parlamentul este format în întregime din diferite nuanțe de partide de (extremă) dreapta.</p>
<p>Când asemenea evenimente se întâmplă la mai mult de 9000 de km de tine, îți e firesc, din postură anti-autoritară de peste ocean, să vrei să te asiguri că nu sprijini pe cine nu trebuie. Nu toată rezistența e zapatistă, kurdă sau catalană. Un spectru larg de grupuri diferite din întreaga lume se opune agresiunii imperiale. În acest spectru, multe din cele care afirmă că apără Ucraina se încadrează mult mai aproape de grupuri precum Hezbollah sau Hamas. Sunt multe dintre ele xenofobe, conservatoare, sexiste, homofobe, antisemite, rasiste, pro-capitaliste sau chiar fasciste pe față? Da. Dar duc ele o luptă inegală împotriva unui stat extrem de puternic și violent, în care ele par a fi singura speranță pentru o rezistență cât de cât semnificativă? De asemenea, da.</p>
<p>Iar astea nu sunt cele mai dificile întrebări.</p>
<p>Dacă un imperiu autocratic încearcă să distrugă un alt stat care este apărat, în parte, de fasciști, ar trebui să stăm deoparte și să ne bucurăm că vor fi mai puțini fasciști în lume? Dar dacă numărul de morți va include mii de nevinovați care încearcă să se apere sau pur și simplu sunt acolo la locul și momentul nepotrivit? Ar trebui să intervenim, înțelegând că aceste diviziuni între oameni servesc doar celor care au deja putere, niciodată celor divizați?</p>
<p>Acest lucru ridică o altă întrebare: ce înseamnă să „intervenim”? Există o cale de a „interveni” aici care să fie atât substanțială, cât și fără consecințe negative? Niciuna din cele două strategii abordate de SUA nu a avut mult succes. Antagonizarea Rusiei nu face decât să fie mai rău pentru toată lumea, în timp ce multe persoane de aici cred că alternativa - exprimarea de „îngrijorări profunde” fără a se opune lui Putin - e ce a dus din start la război în 2014. Din acest motiv mă îndoiesc că orice soluție la problema apetitului imperial care nu implică abolirea simultană a ambelor imperii ar putea fi ceva mai mult decât un plasture pe o plagă penetrantă pentru o problemă de asemenea amploare. Adevărul este că Ucraina nu este prima victimă a foamei de putere, și nu va fi nici ultima. Atâta timp cât ținem acești monștri în viață nu mai contează că ei sunt prieteni sau dușmani, dresați sau turbați, legați sau liberi. Lor le va fi mereu foame.</p>
<p>Eu sper totuși că sunt încă multe lucruri pe care le-ar putea face oamenii din SUA și restul lumii. Eu sper că ne putem cu toții organiza și crea comunități care transcend diviziunile superficiale impuse asupra noastră de ideologiile nocive ale capitalismului, conservatorismului și individualismului, străduindu-ne să ne amintim că doar în separare, segregare, nepăsare față de soarta celuilalt, sau când sărim la gâtul altora, suntem cu adevărat slabi și neajutorați. Prin educație și solidaritate, putem încerca să creăm o lume în care un conflict lipsit de sens să aibă și mai puțin sens. Până atunci, putem face tot ce ține de noi să asigurăm sprijin celor din întreaga lume care cad victime acestor războaie nemiloase.</p>
<p>Ce înseamnă asta concret, acum, aici, în Ucraina? Și între timp, oare faptul că o mare parte din cei care luptă pentru Ucraina sunt într-adevăr fasciști înseamnă că toți oamenii care stau în spatele lor - inclusiv eu - sunt, de asemenea, răspunzători pentru politica lor? Abia aici ajungem la întrebările mai dificile.</p>
<p>Dar nimeni nu abordează aceste întrebări aici. Toată lumea e ocupată să urmeze cursuri de prim ajutor și de tragere cu arma - sau să învețe unde sunt adăposturile din oraș - sau, în mare parte, să se chinuie să se descurce. Nu e panică generală aici, ci doar o uzură surdă. Amenințarea marelui război rămâne foarte reală; dacă se va întâmpla, este greu de crezut că va duce la altceva decât o Ucraină și mai slabă, și mai mică, într-o condiție și mai rea decât cea pe care o avem deja. Iar eu chiar nu pot să recomand nici măcar versiunea actuală.</p>
<p>Acestea fiind spuse, merită să recunosc că eu nu îmi voi risca viața luptând pentru această țară împotriva armatei ruse. Probabil că o să fac tot posibilul să mă evacuez dacă Kiev devine și mai de netrăit decât este acum. Asta este, ce-i drept, intenția unei persoane cu ceva privilegii. Majoritatea de aici nu are nicăieri să se ducă.</p>
<hr />
<blockquote class="twitter-tweet " data-lang="en">
<a href="https://twitter.com/crimethinc/status/1485711889950720010">https://twitter.com/crimethinc/status/1485711889950720010</a></blockquote>
<script async="" src="//platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>
<div class="footnotes" role="doc-endnotes">
<ol>
<li id="fn:1" role="doc-endnote">
<p>Maidan Nezalezhnosti (“Independence Square”) is the central square of Kyiv, the capital city of Ukraine. It was the site of massive protests in 2004, during the so-called “Orange Revolution,” and again in 2013 through 2014 during the events that led to the <a href="/2014/03/17/feature-the-ukrainian-revolution-the-future-of-social-movements">Ukrainian Revolution</a> of 2014. <a href="#fnref:1" class="reversefootnote" role="doc-backlink">↩</a> <a href="#fnref:1:1" class="reversefootnote" role="doc-backlink">↩<sup>2</sup></a></p>
</li>
<li id="fn:2" role="doc-endnote">
<p><a href="https://www.themoscowtimes.com/2014/06/30/mystery-man-who-gave-yanukovych-a-2-kilo-gold-bread-loaf-revealed-a36862">Reportedly</a>, after Yanukovych fled, protesters found a two-kilogram solid gold representation of a loaf of bread at his residence, as well as gold-plated toilets. Ukrainian capitalist Vladimir Lukyanenko had apparently presented the loaf to the former president as a birthday present. <a href="#fnref:2" class="reversefootnote" role="doc-backlink">↩</a></p>
</li>
<li id="fn:3" role="doc-endnote">
<p>The Russian government denied sending troops into the Donbas region of Ukraine. <a href="#fnref:3" class="reversefootnote" role="doc-backlink">↩</a></p>
</li>
</ol>
</div>